Aurel tocmai și-a bușit mașina cea nouă, cumpărată în Austria. Privind el a pagubă, mă apropiai ca să-l consolez:
 – La mașini e ca la oameni. Ai prorogat fenomenul, ți-o face ca nouă, nu l-ai prorogat, coliva!
 – Nu pricep… – făcu Aurel, dispus la controverse filologice.
 – E simplu! Nu-ți impune nimeni să te asiguri. Ca la clinica privată. Chiar, aveai asigurare?
 – Nu era încă nici înmatriculată!
 – Atunci, cum ziceam, coliva…
 – Păi, eu n-am pățit nimic.
 – Deocamdată. Stai să afle Marieta…

