Aurel tocmai și-a bușit mașina cea nouă, cumpărată în Austria. Privind el a pagubă, mă apropiai ca să-l consolez:
– La mașini e ca la oameni. Ai prorogat fenomenul, ți-o face ca nouă, nu l-ai prorogat, coliva!
– Nu pricep… – făcu Aurel, dispus la controverse filologice.
– E simplu! Nu-ți impune nimeni să te asiguri. Ca la clinica privată. Chiar, aveai asigurare?
– Nu era încă nici înmatriculată!
– Atunci, cum ziceam, coliva…
– Păi, eu n-am pățit nimic.
– Deocamdată. Stai să afle Marieta…
