Inevitabil

Ştiam că se va întâmpla într-o zi!
Azi pe la prânz, procurorul Georgescu m-a înştiinţat că sunt pus sub urmărire penală.
– Pentru ce? – nu înţeleg eu.
– Ai luat şpagă.
– Păi, normal că am luat-o! Ce să fi făcut cu mormanul ăla de bani, să-l arunc pe fereastră?
– Nu neapărat! Puteai să-l denunţi pe corupător…
– Serios? Şi-mi dădeai dumneata trei milioane în loc?
– Nu-ţi dădeam, da’ aşa-i cinstit!
– Mda, că la Ritz te serveşte în funcţie de cât de cinstit pari! Nu, serios acum, tu nu ai senzaţia că eşti uşor penibil?…
– Penibil sau nu, trebuie să recuperăm prejudiciul.
Mă apucă râsul.
– Hai, să nu ne acoperim de ridicol! Par eu omul de la care se mai poate recupera ceva? – întreb civilizat.
– Şi-atunci, cum procedăm? – începu procurorul să bată-n retragere. Preferi să stai prin penitenciare?
– Exclus, sunt paranoic, nu suport regimul de detenţie!
– Arest la domiciliu?
– E greu să urce personalul de la Ritz până la etajul patru!
– Control judiciar?
– Controleaz-o pe mă-ta!
Posibil că discuţia ar fi degenerat, dacă Georgescu n-ar fi fost sunat de I. şi somat să mai şi muncească, nu doar să hărţuiască oameni de-o probitate morală indiscutabilă.


Sursa