Comisarul Marian și agenții Virgil și Tudose filau apartamentul Sofiei aproape de o oră.
– Sigur a venit? – întrebă Virgil.
– Sigur! S-a cazat la hotel Trotuș sub numele John Smith. Aproape că a și mărturisit…
Agentul Tudose simți imboldul să-i ia apărarea:
– Păi, cum să-și fi zis? John Wycliffe?
– Nu, William Tyndale! Uite-l că vine!…
Te-ai fi așteptat la o figură cel puțin interesantă, dar Red John, alias John Smith, era cel mai insipid ins cu putință.
– De aia și pornirile lui criminale – explică Marian. Ăsta nici dacă se dă cu Old Spice nu poate interesa o femeie, doar dacă-i atrage atenția cu lampa de sudură și cu ce-o mai fi având el în servieta aia…
Individul intră în bloc.
– Nu mergem după el? – întrebă Virgil.
– Peste vreo jumătate de ceas – decise comisarul. Acum, mai mult am încurca.
Urcară peste douăzeci și opt de minute, căci Tudose nu mai avea răbdare. Când intrară în apartament, străinul tocmai picta emoticonul vesel cu sângele victimei, cu o pensulă improvizată din lațele Sofiei.
Comisarul Marian îi împușcă o palmă teribilă:
– Bă, futu-ți mama ta, de ce murdărești pereții? E apartamentul tău? Cu limba am să te pun să cureți, cu limba!
Înțelese din limbajul corporal al colegilor săi că ar fi vrut să dea și ei.
– Dacă rămânem înțeleși că a încercat să fugă de sub escortă, puteți să-l luați la poceală!
La ieșire, jurnaliștii deja se strânseseră.
– De ce-ai omorât-o?
– Ce ți-a făcut femeia, te-a enervat?
– Te-au bătut?
– Cum îți place în România?
– Te gândești să evadezi?
– Îți pare rău acum?
Sursa
Articole similare
- Advertisement -