Identificarea nu este discriminare. Nu discriminezi maghiarii dacă te identifici

Identificarea nu este discriminare. Nu discriminezi maghiarii dacă te identifici ca român. Nu este extremism să te identifici ca fiind naționalist. Doar dacă ești globalist pare că-i extremism, însă nu-i bai, că și globalismul se vede ca extremism dacă te uiți la el dinspre naționalism. Nu este rușine să spui că ești român, iar dacă afirmația este urmată de o strâmbare din nas, ea vine din prejudecata celui care te ascultă, nu din situația că a fi român este reprobabil. Nu este discriminare să îi spui unui țigan că este țigan, și folosesc ”țigan” fiindcă acest cuvânt a fost și se află în vorbirea curentă a țiganilor, că încă n-am auzit un rrom să spună despre el că-i rrom (în afară de activiștii de serviciu), așa cum nu este discriminare să-i spui unui negru că-i negru, unei femei că-i femeie, unui moș că-i moș, sau unui puști că-i un puști. Simplist spus, discriminare este atunci când asociezi unei identități o etichetă depreciativă, ca atunci când spui că ”țiganii sunt hoți” sau că ”evreii sunt de vină” sau că ”puștii sunt idioți”, că ”toate femeile sunt curve”, că ”babele sunt pesediste” sau că ”toți bărbații sunt porci”. Confuzia dintre identificare și discriminare duce direct la interdicația de a spune că ești naționalist, printre altele. De aceea, este o datorie patriotică descurajarea curentului neomarxist și globalist, unde a fi român și a afirma asta este extremism. Este extremism doar din punctul lor de vedere. Dar nu-i ciudat că globaliștii, având ditamai globul al dispoziție, rămân totuși aici, pe pătrățica noastră și se străduiesc să ne facă să nu ne mai simțim bine-n pielea noastră? Eu cred că da. Eu cred că sunt extremiști.


Sursa