Am refuzat să mai filosofăm dacă este sărbătoare românească sau nu.
– Dacă lumea îl ține, îl ținem și noi! – deciserăm.
Bun, dar cum?
– Ne luăm costume angoasante și mergem să bem în The 80’s Pub.
Pe la 7 dimineața, costumele erau procurate.
– Tu cine ești? – îl întrebai pe Onici.
– Werther. Știi cât a suferit omul ăla?…
– Știu – zisei, căci se spune asta chiar din titlu.
– Dar tu?
– Eu sunt profesorul Nikolai Stepanovici, din „O poveste banală”.
– Cehov?
– Da. A suferit și el, însă nu așa intens.
Pe Marieta o recunoscurăm toți, se deghizase în Ana Karenina, pentru dansul trenului.
Singur Aurel veni fără costum.
– Tu, oricum, zici că ești Cavalerul Tristei Figuri – îl consolarăm noi.
Sursa
