Mânată de dorința unei schimbări, Aria se înscrise la cursurile școlii de criminalistică. Fler la oameni avea, un pic de psihologie învățase pe Facebook, citise romanele lui Haralamb Zincă și nu nutrea oroare în prezența abjectiilor, n-o intimidau sângele și nici rigor mortis, așa că se integră imediat în cerințele profesiei. Deși misiunile în străinătate erau rare, se lipi de una pe care o refuzară toți.
Aldo zise că el nu merge în Austria să se îmbolnăvească de rinichi la câtă sare pun ăia în mâncare, Jurgen pretextă că are mamă bolnavă, dar de fapt, era rider și, se știe, acolo după 10 seara nu te mai dai mare turând motocicleta prin oraș, Emily nu știa germană sau engleză. Așa că rămase Aria. Își pregăti bagajul, primi o cutie cu teste nominale negative personalizate pentru toată durata șederii și, purcese la drum. Se cază la Ritz și ieși pe terasă să studieze „obiectivul”.
Sări fără efort în balconul vecin și examină lucrurile. O frapieră plină cu două sticle goale de Lafitte și burdușită cu mucuri de țigări. Printre ele, un material textil. Îl extrase cu grijă, cu cleștele pentru gheață. Un sutien violet.
E clar – își zise Aria. Deșteptul de Ioan Usca iar a venit cu sticlele de palincă de-acasă și s-a făcut țăndări.
Mă duc să vizitez Muzeul Tehnicii Moderne, aici, nu e nimic de investigat.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -