Fraza lui CTP, „Nicușor Dan n-a făcut nimic, cu toate că este matematician”, este stupidă (deoarece este limpede că nu vezi un făcător de lucruri când zici „matematician”), însă are logica ei, o logică electorală, care a jucat un rol important în decizia unora de a-l vota, pe ideea că Nicușor este atât inteligent, cât și calculat, deci va fi eficient ca președinte. În realitate, dacă profesia de matematician ar fi punctul forte al unui președinte, și nu personalitatea și spiritul de lider, atunci Nicușor ar fi trebuit să fie văzut ca cel mai nepotrivit candidat la președinție. Mulți au și înțeles acest lucru. Nu suficient de mulți, totuși.
Că ce face un matematician? Îi dai o ecuație complexă care se întinde pe o foaie, cu semnul „egal” la final, iar matematicianul trebuie să calculeze în cap și să scrie rezultatul, rezultat care, să zicem, este „paișpe”. Cu acest „paișpe”, munca matematicianului a luat sfârșit. Nu este suficient. De fapt, pentru un președinte adevărat, munca începe abia după ce ai găsit rezultatul.
Or, dacă am muta situația în realitate și am zice că ecuația este statul român, iar președintele matematician ar trebui să vină cu soluția ca să-l scoată pe stat din mehlemul corupției, al incompetenței și al securismului atroce, nu ne este de niciun folos dacă președintele găsește soluția și ne-o comunică, zicând „paișpe”. Știm și noi că soluția este „paișpe”. Știe până și un copil de țâță că-i „paișpe”. Ce nu știm este cum am putea să-l punem pe „paișpe” în faptă.
Cum să radem corupția fără să radem șaizeci-șaptezeci la sută din populație care este, într-un fel sau altul, participantă sau complice la corupție. Cum să împiedicăm partidele să recruteze și să-și trimită ciuma analfabetă, arivistă și activistă în poziții de responsabilitate și competență în stat. Cum să împiedicăm securiștii să mai modeleze statul și societatea după chipul și asemănarea lor și, astfel, să-l dea de gard.
E clar că este nevoie de un geniu doar ca să începi să pui problema, darmite s-o mai și rezolvi. Un intelectual onest și-ar da seama imediat că aceasta nu este o chestiune de gândire, ci de execuție, de punere în operă a lui „paișpe”. Iar după ce intelectualul onest și-a dat seama de asta, următoarea întrebare pe care este dator să și-o pună este: „OK, am gândit-o, însă am eu, ca om, datele suficiente și necesare pentru a face treaba? Am în mine chestia asta? Da, am creier. Dar am coaie?”
Faptul că Nicușor s-a băgat în față la președinție fără să-și pună aceste întrebări, sau și le-a pus și a decis să candideze în ciuda răspunsului evident, este semnul că Nicușor Dan nu este nici intelectual, nici onest. Calculat, da. Dar așa sunt toți ariviștii activiști. Nu-i vreo mare chestie. Încă o lepră. Unde-a mers mia…
Sursa
