Verde Împărat termină de lecturat „” și, impresionat, medită:
– Oamenii ăia s-au nevoit goi, înfruntând arșița, înfometându-se, lipsindu-se chiar și de apă și fiind perpetuu într-o lucrare!
– Și la ce le-a ajutat? – făcu, sceptic, paharnicul Grigorie.
– Au ajuns sfinți!
– Așa, da! Bravo!
– M-am gândit la ceva… – continuă Suveranul, ignorând impertinența paharnicului.
– La ce, Slăvite?
– Oare, determinarea lor lăuntrică i-a călăuzit spre sfințenie, sau condițiile?
– E retorică, Luminăția Voastră, nu avem de unde să știm!
– Am putea testa.
– Și cine s-ar oferi pentru așa test?
– Întemnițații.
– Așa mai merge! Dar, de unde căldură la noi?
– Păi, cred că merge și pe frig.
– Perfect, am înțeles, mă duc să-i spun temnicerului Groza noua noastră politică!
Sursa
