Fazan

Agenţii Simion, Ilie şi Vasile se plictiseau. Era trecut de ora zece şi încă nu ieşiseră pe teren, pierzând vremea la secţie. Astăzi aveau să-l salte pe demnitarul Trifa, însă, cum nu venea niciun semnal clar că acela părăsise ţara, poliţiştii erau ţinuţi în birou. Comisarul Virgil, la rândul său, sperase ca la ora asta să se afle deja în Sabres.
– Hai să jucăm ! – sugeră agentul Vasile.
Ilie acceptă imediat, propunându-i lui Simion:
– Spune alfabetul!
– A… – zise acela, apoi continuă în gând.
– Stop.
– B… Încep eu. Bach.
– Borodin – continuă Ilie.
Vasile îşi aminti pe dată de nu ştiu care cvartet, dar reveni la joc:
– Boccherini.
– Berlioz.
Comisarul Virgil nu obişnuia să intre în joc cu agenţii, dar acum îşi aminti că la Sabres se cântase în ajun Tristia de Berlioz.
– Beethoven – spuse Simion.
– Balakirev.
– Bruch.
– Brahms.
„Parcă-s copii mici! – gândi comisarul. O să-i dea cu Bruckner, William Byrd, Bizet, Branca, Buxtehude, apoi vor începe să inventeze te miri ce Babîşkin, Biedermeier sau Boldea, până se găseşte unul să ceară verificarea în dicţionar şi începe cearta! Fir-ar! N-ar putea, dracului, să treacă şi ăla graniţa mai repede, să constatăm că nu-i nimeni acasă şi să mergem la Sabres?”.


Sursa