Azi mi-am început ziua cu o faptă bună și, cu toate că e înnorat, inima mea reflectă o lumină discretă în văzduh.
Merg în zori la bancomat. În fața mea, un domn. Încep să tropăi și să bombăn, deoarece nu prea sunt un tip răbdător. „Doriți chitanță?” – întrebă aparatul. „Da” – răspunde individul.
Oftai:
– Bine că vă mai trebuie și chitanță!…
Veni și clipa în care omul își recuperă cardul și porni grăbit. Dau să introduc cardul meu, însă, încep să iasă banii. Alerg după uituc:
– Domnu’, domnu’! V-ați uitat chitanța!
Îmi mulțumi și-mi dădu 50 de euro.
Ajuns acasă, numărai și banii. Erau două mii de lei, în bancnote de 200.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -