Eu credeam că atunci când Bolojan a zis că este „pregătit să sufere alături de r

Eu credeam că atunci când Bolojan a zis că este „pregătit să sufere alături de români”, voia să spună ceva de genul că demnitarii nu își vor mai lua salariile o lună, două, trei, sau cât va fi nevoie (deși eu cred că o lună ar fi suficient ca să ieșim pe break even). Demnitarii sunt mulți și toți mănâncă mult. În România, numărul de demnitari include funcțiile de președinte, prim-ministru, miniștri, secretari de stat, subsecretari de stat, președinți de consilii județene, primari, parlamentari (deputați și senatori), judecători ai Curții Constituționale, membri ai CSM, etc. De asemenea, demnitari sunt și cei care ocupă funcții de conducere în administrația publică centrală și locală, precum și în alte instituții publice de importanță națională. În sens mai larg, demnitarii sunt persoanele care ocupă funcții publice de conducere, alese sau numite, și care au responsabilități importante în stat. Numărul lor este destul de mare, deoarece include toți miniștrii, secretarii de stat, subsecretarii de stat, președinții de consilii județene, primarii, parlamentarii și așa mai departe. De pildă, România are douăzeci de miniștri plini și peste două sute de secretari de stat. Are 41 de perfecți, 41 de președinți de consilii județene, 3180 de primari
40022 de consilieri locali și 1338 de consilieri județeni. Directori și directorași? Am cifra exactă: jde mii. Estimez că demnitarii sunt un 25% din numărul bugetarilor și un 40% din salarii. Asta doar demnitarii care sunt la vedere. Dacă mai pun și acoperiții, iese un frumos condei. Cât să fie în bani? Suficient. Da, ar fi o suferință, dar ea ar fi alinată de satisfacția patriotică a scoaterii țării din rahatul în care tot ei, demnitarii, au băgat-o. Logica acestei suferințe este aceea că demnitarii României, fie direct, prin decizii, fie indirect, prin acceptarea deciziilor proaste, sunt aceia care sunt direct vinovați de starea economică precară a țării. Din ceea ce mi-am dat seama până acum din dezvăluirile și discuțiile publice, demnitarii ar avea chiar și resursele financiare pentru a depăși o lună fără salarii, plus că ar avea și satisfacția de a oferi publicului o suferință reală și cuantificabilă, nu sentimente, fleacuri, care sentimente, se știe pot fi mimate cu ușurință. Deși, aici s-ar putea să fie vorba despre o neînțelegere, fiindcă Bolojan a zis că suferă „alături de români”, nu împreună cu românii. „Împreună cu” înseamnă cu totul altceva decât „alături de”. Să suferi „alături” de cineva înseamnă că el suferă de lipsuri, iar tu, care nu suferi de lipsuri, suferi doar fiindcă îl vezi pe el că suferă. E cu totul altceva când suferi „împreună” cu cineva, fiindcă atunci suferi de aceeași suferință cu a lui, el suferă că n-are, tu suferi că n-ai, deci suferiți împreună. Probabil a fost vorba doar despre o simplă imprecizie în exprimare, frecventă la rudimentari. Așteptăm, așadar, să-și taie ei lor. Am pus și ceasul să sune.


Sursa