Estimez că trupa Phoenix (atât ca trupă cât și ca interpreți) este cea mai jecmă

Estimez că trupa Phoenix (atât ca trupă cât și ca interpreți) este cea mai jecmănită trupă la plata drepturilor de autor din istoria muzicală a României. Nu am date (cine are?!), dar zic după ureche că la cât de ascultate au fost și sunt melodiile trupei Phoenix, trupa aia veche, Nicu Covaci ar fi trebuit să iasă la pensie în urmă cu douăzeci de ani, fără nicio grijă de bani. Și cea mai mare parte a țepei pe care și-a luat-o Phoenix la bani vine de la statul român și de la perioada de cinci, zece sau mai mulți ani în care drepturile de autor ale creatorilor din toate domeniile din perioada comunisto-ceaușistă au fost, practic, la liber, complet neprotejate, ca o livadă a nimănui din care, timp de ani de zile, oricine trecea pe acolo își lua ce și cât vroia. Ale cui sunt piesele din portofoliul vechiului Electrecord? Dar filmele Româniafilm, împreună cu creația actorilor, muzicienilor, scenografilor șamd? Cred că nici acum nu-i clar. Pentru această jecmăneală girată de incompetența statului, statul ar trebui să-și ceară scuze de la Covaci și de la ceilalți membri ai trupei Phoenix cu un generos: na-vă! Na-vă o mie de euro pe lună, de căciulă, pentru tot restul vieților voastre, că mult bine ați făcut sufletului acestei țări. Ar fi maxim cinci sute de mii de euro pe zece ani, câte cincizeci de mii pe an, adică un jeep pe an, sau trei nunți pentru un manelist, sau, în total, o mașină din colecția Țiriac. Sau cât fură un politician într-o legislatură. Atât de meschini și de netrebnici am ajuns ca popor, țară sau societate, încât să nu ne dea inima ghes să cotizăm la gestul ăsta de o normalitate orbitoare? Cine știe ce-a scris Covaci în lucrarea aia, dar eu zic că putea să scrie și pe zece pagini numai ”fuck, fuck, fuck” și tot trebuia trecut clasa, ba încă și cu scuze, băi, Nicule, iartă-ne că trebuie să treci prin formalitatea asta, dar este din cauză că n-avem altă lege, iar căcănarii ăia de alde Iohannis, Ciucă, Ciolacu, Căcănacu și Ciordacu nu s-au simțit să-ți dea o pensie de onoare, să scapi de grija că n-ai bani de țigări la bătrânețe. Părerea mea. Altă părere a mea nu-i o părere, ci mai mult o tristețe, că Nicu Covaci n-a mai compus / cântat nimic ca lumea de când s-a-ntors, dar asta e mai mult între Nicu Covaci și Dumnezeul lui creator, nu se amestecă nimeni acolo. În rezumat, Nicu Covaci nu trebuie să-și ceară scuze nimănui din statul român, cum zice Moculescu, ci dimpotrivă. Din punctul meu de vedere, trebuie mai întâi statuie și apoi pensie, deși Nicu Covaci este acum un ofticos și un arțăgos, ceea ce ar fi prima statuie a unui nasol, însă, la naiba, la câți copii s-au făcut pe muzica lui, treacă de la noi. Topiți vreun bust de politician, ceva, și dați-i omului omagiile suficiente și necesare. Și dacă mă gândesc mai bine, rromii ar trebui să fie primii care să sară cu banul la bustul și pensia lui Covaci, că versurile și muzica din Mica Țiganiadă i-au făcut pe rromi să dea mai bine, istoric și cultural vorbind, decât ar fi putut ei înșiși s-o facă vreodată. Marcați, bă, banu’ cât mai e ăsta viu, că pe urmă o să vă căiți c-ați cârâit aiurea și meschin. Cantofabule președinte!


Sursa