Nu pot să spun unde m-am întâlnit cu Aurel, birturile fiind, teoretic, închise. Nici nu pot să spun ce-am consumat, că mai citesc Mitropolitul și chestorul Stoler. Oricum, Aurel era posomorât.
– Ce ai? – îl întreb.
– A zis președintele că, după Paști, murim toți!
– Ei, n-a zis că murim chiar toți! Zicea de voi, ăștia mai sensibili… Și-n definitiv, ce-ți poți dori mai mult decât să treci la cele veșnice în Săptămâna luminată? Mergi direct în rai!
– Crezi că merg acolo și securiști?
– De ce nu? Tâlharul de pe cruce a făcut mai multe blestemății ca voi, și tot s-a mântuit!
– Da’ dacă după Paști doar voi agoniza, și mor după Duminica Tomei?
– S-ar putea și asta, cum ești tu ghinionist! Dar, dacă-mi dai diurna pe doi ani – că tot n-o să mai ai ce face cu ea! – te pomenesc la 40 de Liturghii și te pun și la Proscomidie. Însă, te-aș ruga, prin transfer bancar, măcar pe patul morții să încercăm să fim corecți și să nu mai umblăm cu sacoșele!
Sursa