Discret, deși viguros, a început campania finală, aceea cu mesajul ”singura noas

Discret, deși viguros, a început campania finală, aceea cu mesajul ”singura noastră șansă!”, ca în fraza ”singura noastră șansă este să iasă Nicușor!”. A început din timp și ca la carte, cu patru cinci săptămâni înainte de mesajul decisiv ”haideți cu toții șa vot ca să nu cadă țara în mâna lui Putin” sau ”hai la vot să le-o dăm retardaților în bot”, dar și ”un vot pentru Nicușor este un vot pentru continuarea parcursului nostru european, pentru civilizație și democrație”. Precum și ”Vot Ușor, Vot Nicușor”. Așteptam ziua în care voi afla care este ”singura noastră șansă”. Și așteptam în special de Ciolacu, Bolojan, Predoiu, de la securitate și, în sens mai larg, de la Rareș Bogdan, Caramitru, Mândruță și CTP să-mi indice care este șansa aceea. Fiindcă eu ascult de ăștia precum ascultam Europa Liberă pe vremea odiosului, cu sfințenie și cu speranța că, undeva în lume, mai este cineva care clocește planuri minunate ca să ne scape de jugul ceaușisto-comunist. Bine, acum este o nuanță în plus, că luptătorii pentru libertate și democrație de la care îmi iau lumina sunt tot ăia care mi-au stins lumina și ne-au luat libertatea și democrația. Transpus în vremurile de atunci, ar fi ca și cum Europa Liberă era a lui Ceușescu și ne îndemna să ne răzvrătim ca să-l apărăm pe Ceușescu. Dar cine are timp de nuanțe. O singură șansă are omul în viață, nu două. Dacă singura șansă ca să scăpăm de securitate, Ceușescu, Bobu, Postelnicu și Dincă este să votăm masiv securitatea, pe Ceușescu, Bobu, Postelnicu și Dincă, iar Rareș Bogdan girează pentru asta, eu sunt pentru. Oricum, sunt asigurat pentru orice eventualitate, că sunt în 2 Mai încă de pe 1 Mai și dacă pe 4 mai nu izbândește revoluția nicușoară, emigrez în Bulgaria, la Krapets în cinci minute. Acolo, pot să râd pe românește fără să mă înțeleagă bulgarii. Exact ca-n România.


Sursa