Giacomo Puccini (1858 – 1924)
Madama Butterfly
Madama Butterfly, operă compusă de Giacomo Pucinni (1858 – 1924), pe un libret de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după o povestire de John Luther Long și o piesă de David Belasco. Premiera operei a avut loc la Milano, pe 17 februarie 1904.
O nouă dimineață înmiresmată sosi în Nagasaki. Locotenentul Pinkerton părea mulțumit:
– Cireșii sunt înfloriți, Cio-Cio-San trebuie să sosească, ce bea mai avem!…
Consulul Sharpless era mai rezervat:
– Măi, omule, are cincisprezece ani! Dacă te bagă la pedo?…
Pinkerton mai luă o dușcă, apoi argumentă:
– Păi, e Japonia! Aici, toate au kimono și chipul fardat, nu știi care-i de zece și care-i de treizeci de ani!… Femeile în Asia sunt ca fotbaliștii africani, doar Cerul le cunoaște vârsta reală.
– Dar, nici măcar împliniți nu sunt!
– Ei, și? Americanul nu știe carte!
– Mă rog… Și ai dat atâția bani pe căsuța asta?
– Cât am dat? Trei sute de dolari, cu tot cu nevastă! Sau, mă rog, ce-o fi. După legea japoneză, ești obligat s-o ții o lună, apoi o poți repudia…
– Totuși, e scump! – opină consulul.
– Asta e! În Irak, i-am dat o gumă de mestecat lui Hassan. Până l-am sodomizat, el clefăia fericit. Apoi, mi-a spus că, dacă vreau, are și-o surioară mai mică, dar că trebuie să-i dau două gume. „Și soră-ta?” – îl întreb. „I le dau eu să le mestece, după ce-și pierd gustul!” – face el. Și-n Vietnam e bine, acolo vin fetele doar dacă le promiți că o să le lichidezi părinții fără chinuri…
– Totuși, cel mai profitabil e la Deveselu! – socoti consulul. Acolo, fetele vin pentru o supă. Când cer, la sfârșit, supa, le arăți plicul și le zici: Uite aici, din asta ies patru porții! Trebuie să mai vii de trei ori! Și ieși mai ieftin chiar decât în Vietnam, unde ai cheltui patru gloanțe!…
Bărbații își mai puseră un pahar și opinară că e bine să fii american.
– Sigur, pot să apară și probleme! – zise Pinkerton, după ce se mai reculese. De pildă, Cio-Cio-San a trecut la baptiști, ca să nu fim incompatibili. După ce s-a convertit, mă întreabă: „Și religia asta, a noastră, în ce constă?” Ce să-i fi zis? „E religie, ce-ai vrea să fie? Te duci duminica la adunare!” Tipa insistă: „Și ce faci acolo?” „Aștepți să se termine!” – îi zic.
– Să nu fie vreo fanatică! – se îngrijoră Sharpless.
– Nu cred. De pildă, ieri o pipăiam pe Suzuki…
– Asta-i motocicletă?
– Nu, slujnica lui Butterfly. Asta mică a văzut, a zâmbit și și-a mai pus un sushi. Ale noastre ar fi făcut scandal!…
– Mda, orientalii sunt mai civilizați – admise consulul. Dar, pe asta cum o cheamă? Cio-Cio-San, sau Madama Butterfly?
– Cică, Cio-Cio ar însemna fluture. Cel puțin, așa zice Goro. Din partea mea, putea să o cheme și Yamaha.
– Totuși, ce te faci dacă vei avea un copil pe-aici, și te mai trezești că-ți deschide proces pentru pensie alimentară? Ce-ar zice Kate?
– Păi, Kate nu trebuie să afle! Apoi, dacă chiar se lasă cu nasoale, o rezolvăm noi cumva. Nagasaki este o localitate mică, dacă-l aruncăm pe The Fat Man se șterge orice urmă…
Cei doi mai închinară pentru valorile americane, grăbindu-se să dea paharele de dușcă, deoarece Cio-Cio-San se apropia cu cortegiul nupțial.
Sursa
