De Sfântul Valentin

Aurel nu prea avea mare evlavie la Sfântul Valentin, aducând și argumente pentru aceasta:
– E semilegendar, a trăit în apusul decadent și a dat ghes promiscuității, așa că eu n-am de gând să-i marchez ziua în vreun fel! Ieșiți în cluburi, umflați baloane în formă de inimă, trimiteți-vă emoticoane, da’ fără mine!…
Din cer, Sfântul auzea toate astea, așa că depuse reclamație la Autoritatea superioară:
– Aurel îmi neglijează cultul, deși sunt trecut și-n calendarul ortodox!
– În Sinaxar – îl corectă Atotștiutorul -, să nu exagerăm! În calendar te-au trecut doar Mitropolia Banatului și calendarele pirat, care se vând la chioșcuri…
– Chiar și așa, Aurel ține de Mitropolia Banatului!
– Uite, Valentine, cum stă treaba! Aici ești la loc cu verdeață, din care a fugit toată suferința, întristarea și suspinarea…
– Îmmm, nu-i chiar așa!
– Adică?
– Adică mi-e ciudă și vreau să i-o plătesc!
– Dar, tu ești sfânt!
– Înainte de-a fi sfânt, sunt italian! Am vendetta-n sânge.
– Și ce vrei să-i faci?
– Să-l fac să se îndrăgostească!
– Da’ ce ești tu, Cupidon?
– Nu, că nu trag cu arcul. Mă folosesc de tehnologia modernă. Îmi deschid cont pe Facebook, îmi zic Valentina, pun o poză beton la profil și-i dau add friend… După ce-mi dă accept, îl joc în foi de viță!
Atotbunul Stăpân cedă:
– În definitiv, dacă nici lui Aurel nu îngădui să i se facă o mică porcărie, mai zice lumea că n-am umor…


Sursa