De fiecare dată când un demnitar al statului român trece prin aeroportul Otopeni, eu (încă mai) trag nădejde că acel demnitar va simți ce simt eu și alți cetățeni atunci când trecem pe acolo, se va enerva, își va zice în sinea sa, ”nu, așa ceva nu se poate, până aici!”, apoi se va duce către pârghiile lui și ale altora ca el și va trage de ele în mod obsesiv până ce acest jeg de aeroport va fi eliberat din brațele mafiilor și va începe să arate ca un aeroport, nu ca o cloacă. Așa am sperat și atunci când Cioloș a întâmpinat deranj la ieșirea de pe aeroport. Dar nu. Fostul premier român, marele politician francofon, actualul demnitar, consilierul lui Ilie, s-a comportat ca oricare alt mucea român care dă cu nasul de mehlem românesc: face reclamație. Păi, don Cioloșică, dacă reclamațiile publicului călător ar putea lăsa măcar o cât de mică zgâreietură pe fața armurilor impenetrabile ale multi-mafiilor din aeroportul Otopeni, acel aeroport ar fi arătat și ar fi funcționat ca ăla din Berlin încă din (re)facere. Dar nu. Și ăsta, ca și alți sute, poate mii de demnitari care nu văd nici o legătură de cauzalitate între demnitatea lor și mizeriile de tot felul pe care le întâmpină atunci când se ating de România reală, a făcut o reclamație și s-a dus în demnitatea lui, să-și soarbă salariul de la stat dintr-o ceșcuță de porțelan de Muița, clătinând din cap: ce țară de căcat! La care țara îi răspunse: căcat ești, căcat primești.
Sursa
De fiecare dată când un demnitar al statului român trece prin aeroportul Otopeni
Articole similare
- Advertisement -
