Până la vârsta de 60 de ani, Klaus n-a surprins niciodată momentul în care Moș Crăciun îi aduce cadourile. Dornic de miracole, se ascunse în debara, lăsând ușa crăpată în așa fel încât să vadă intrarea. Însă, Moșul sosi prin balcon și, venind din direcția opusă, nu putu fi zărit.
– Uite și la tolomacul ăsta, a lăsat ușa de la debara deschisă! – mormăi Moșul și o zăvorî pe dinafară. Pe urmă, dă vina pe mine că i se strică zacusca! Ăstuia nu-i mai las nimic, destul că am făcut-o pe valetul…
Moș Crăciun plecă destul de îmbufnat, însă renul Rudolf era obișnuit cu toanele lui.
Klaus silabisi a pagubă:
– N-am nici te-le-fo-nul la mi-ne!
Ușa n-o putea sparge căci, înghesuit, nu-și putea lua avânt. Pe Carmen n-avea rost s-o strige, fiindcă plecase să joace câteva seturi cu Vecerdea, la Predeal.
Reveni la prima lui pasiune, Fizica, deoarece trebuia să-și ocupe mintea cu ceva:
– Ia să ve-dem, de ce es-te în-tu-ne-ric în de-ba-ra?…
Sursa