Dacă vrei să te încumeți la încă un exerciți de compătimire și să pătrunzi încă

Dacă vrei să te încumeți la încă un exerciți de compătimire și să pătrunzi încă și mai adânc în coclaurile halucinante ale minții de progresist român (am pus ”român” după ”progresist” anume ca să-l enervez pe progresist, fiindcă altminteri este o contradicție îm termeni, ideologic vorbind) nu trebuie decât să observi cum s-a răsucit marea iubire a progresistului față de cuvântul ”interbelic”. În doar câțiva ani, ”interbelicul” a involuat de la un minunat spațiu utopic care reprezintă culmea împlinirii naționale și farul spiritual și cultural care ne orientează în viitor, adică ”hai să facem interbelicul azi”, la o ghetou istoric sulfuros, complet nefrecventabil, care colcăie de politically incorrect people, adică de diverse forme de legionari. Pe scurt, interbelicul s-a fâsâit definitv la progresiști. De fapt, singurul interbelic acceptat la ei a rămas Centrul Vechi, un interbelic safe, turistic as fuck și multinațional în draci, de vreme ce este mai levantin ca însuși Levantul, dacă te uiți la naționalitatea capitalului care se prosperă acolo. Ceea ce arată încă o dată, dacă mai era nevoie, distanța uriașă dintre gulgute și realizări la progresistul român, o distanță pe care geniul popular a exprimat-o în expresia ”s-au scremut munții și-a ieșit un șoarece”, sau cum ar veni în politică, au rupt banca pe propagandă, au dat foc la Constituție, au dat băgat țara-n faliment doar ca să-l scoată președinte pe nea ăsta. Interbelicul azi, na. Ca o notă separată, fiecare român care se duce prin Grecia ar trebui să se oprească pe la fugitivul Oprescu și să-i dea o pereche o palme pentru ideea idioată de a pava Centrul Vechi cu piatra de la Arcul de Triumf, idee care a condamnat o generație de pisi să umble-n bașcheți când se încumetă pe acolo. Încă o șansă ratată de-a avea și noi în București un trotuar de, să zic, măcar 100-200 metri, unde compania feminină a bucureșteanului să nu-și rupă tocurile. Sau și mai simplu, să-l extrădeze în palme.


Sursa