Dacă vrei să râzi în aceste zile, tot ce trebuie să faci este să te uiți cum use

Dacă vrei să râzi în aceste zile, tot ce trebuie să faci este să te uiți cum useriștii conduc țara în timp ce peneliștii se încontrează cu pesediștii pe subiectul ”cum ar trebui condusă țara”. Relax, băeți, că n-o conduceți voi. Voi sunteți doar propteaua useriștilor, atât. D-aia, dacă ești om în toată firea și încă mai ții morțiș să faci politică, n-ai cum să mai iei în serios ”politica” românească. Situația că pesediștii se plâng de useriști în timp ce îi proptesc la putere este în mod special comică, ba încă e și mai comică atunci când apare clovnul Grindinică și face el pe supăratu’.
– Scandaligiilor, incompetenților, jos cu voi.
– Păi, tu ne susții la guvernare!
– A, da. Corect. Atunci, jos la mișto cu voi!
Pe de altă parte, peneliștii, săracii, sunt fericiți și doar pentru că joacă rolul de proptea, că dacă te uiți la cifre și la ANAF, ăștia ar trebui să caute pe cineva care să-i proptească pe ei, de vreme ce ăia la centru s-au baricadat în sediu, au blocat ușile și ferestrele ca să nu intre Falimentul și să-i întrebe:
– Ce faceți voi aicilea, micuților?
– Ce să facem, domnu Faliment, iaca, nimic deosebit, brătienizăm și noi una-alta.
– Păi, s-a închis cârciuma, brătienuților. Hai, băsiți-vă și voi pe la casele voastre, copilașilor.
D-aia, eu sunt siderat de fiecare dată când văd susținători PNL. Ce-i mai ține, frate? Poza lu Brătianu? L-ar fute pe Rareș? Au sindromul Stockholm? Nu înțeleg. Nu pot decât să conchid că banii, funcția, jobul, relațiile sau dosarele lor depind într-un fel sau altul de peneliștii care sunt răspândiți prin funcții în stat, precum căcărezele de oaie prin iarba de pe pășune. Nu le vezi când faci poza, ci doar când te așezi la picnic. De la (cică) socialiști n-am pretenții de luciditate, că știu cum merge la ăștia: o dată socialist, întotdeauna socialist. Pot să înțeleg un om cu o idee fixă, că și eu am d-alea, deși nu socialiste. Dar la peneleiști nu se justifică. Dacă ești pe doctrina „fiecare pentru sine și fiecare cu pizda mă-sii, frate-frate dar brânza-i pe bani, te faci frate cu dracul până treci puntea, eu sunt o familie de unu’ și mi se rupe, restu’ lumii poa’ să piară-n flăcări”, atunci dependența de orice, dar în special dependența de penelism este doar o afecțiune mintală. Îmi cer scuze de la acela care-a ajuns cu cititul până aici și e penelist. Persoanele de față-n față cu acest panseu se exclud, desigur. Pe scurt, să mai pui botul în ziua de azi la filosofia asta cu partide de stânga și partide de dreapta, aduce din ce în ce mai mult cu unu’ care înainte să se apuce să și-o frece, îți privește daravela-n ochi și-o întreabă:
– Cu care vrei, cu stânga sau cu dreapta?
– Mi-e egal, tot o labă-i.
Cât despre situația că populația unei întregi țări cică europene se uită neputincioasă cum ”societatea bazată pe reguli”, leagănul și mucșisfârcul civilizației și al democrației, uniunea europeană, a făcut și-a dres, a îmbârligat și-a șmecherit democrația în fel și chip ca să ajungă la conducerea țării un partid cu reprezentativitatea unei junte sudamericane, asta e numai vina rușilor, desigur. Situația e hibridă rău.


Sursa