Dacă te-a prins că ai corupt sau te-a corupt careva de vreo, să zic, undeva între 10 mii și 250 de mii de euro, și ajungi în fața judecătorului, eu zic că poate fi util să salvezi acest citat din Nicușor Dan și să îl întrebi pe judecator:
– Domnule judecător, recunosc, am fost prins cu corupția, da! Însă este oare corupția mea atât de „mare și uriașă”, cum zice președintele țării și seful statului, un stat de la care ne luăm cu toții lumina? Fiindcă, dacă nu e – și eu estimez că este un caca mic- vă conjur să respingeți dosarul și să vă ocupați de corupția serioasă, conform președinte.
Poate că ține. Altfel, să reținem că președintele este perfect la curent cu situația că există corupție mare și uriașă – și e helpless. Ceea ce spune tot ce vrei să știi, atât despre urieșimea, cât și despre naționalitatea coruptiei. Ea își are sursa în Intangibilia. N-avem noi, românii, viză pentru aia.
