Dacă alegerile din noiembrie 2024 și perioada de după au scos în evidență și alt

Dacă alegerile din noiembrie 2024 și perioada de după au scos în evidență și altceva în afară de faptul că au confirmat că suntem pașalâc european, că securitatea este mai vioaie și mai agresivă ca niciodată și că trusturile de presă sunt ziarul Scânteia cu figuri, acel altceva este că mulți români nu mai înghit gargara uzuală a politicianului român. Dacă Iohannis are vreun merit, acela este că a vaccinat populația împotriva limbii de lemn. Nu de tot. Cât de cât. Pe de altă parte, Georgescu, așa bizar și incompetent în administrarea imaginii publice cum este, a deschis gustul românilor pentru cuvinte mari, ca patrie, patriotism, demnitate, libertate și altele asemenea. Asta e bine. În spatele cuvintelor mari se află, uneori, idei mari, iar ideile, se știe, odată ce s-au înfipt într-un creier, cu greu le mai scoți de-acolo, dacă cumva le mai scoți vreodată. Georgescu trece, ideile rămân. Pe scurt, Georgescu a ridicat nivelul așteptărilor și numai și acest lucru a fost deajuns pentru ca acești politicieni să poată fi văzuți de-acum înainte ca fiind ”politicienii de ieri”. E real. Nimic nu mai prinde din discursurile și declarațiile unui Bolojan, Ciolacu & compania, iar dacă vorbim despre candidații la prezidențiale, efectul Georgescu este și mai sesizabil. De pildă, Nicușor Dan. De unde era perceput ca un matematician nebun care face el ceva pe-acolo, pe la primărie, acum a devenit ridicol. Campania lui a rămas aceeași cu care cîștigat Primăria, însă fimulețele ”simpatice” de ieri par ridicole azi. Nu par ridicole doar pentru aceia deja vaccinați împotriva bășinilor tefeliste. Chiar și tefeliștii strâmbă din nas când îl văd candidatul la președinția țării spălându-se pe cap sau bând cafele fără cofeină la rigolă. Iar când deschide gura ca să dea mesaje este și mai rău, că debitează banalități și truisme atât de obosite, că acele banalități se jenează și să-i mai iasă din gură, i se agață de limbă, de unde și bolmojeala tipică. Faceți proba. Priviți un spot electoral de-al lui Nicușor Dan fără sunet și apoi priviți același spot cu sunet. Ce-ați câștigat după ce l-ați auzit pe Nicușor Dan? Nimica. E tot aia. Balet electoral stupid, fără idei și fără mesaj. Pare infoensiv. De fapt, campania asta tristă este agresivitate pură. Omul dă spoturi și imagini în delir doar ca să acumuleze notorietatea suficientă și necesară ca să-i iasă pasiențele atunci când, la Cuca Măcăii, badea Pulică îi va descoperi numele pe buletin. Singurul scop al lui Nicușor este ca atunci când badea Pulică va avea ștampila în mână să nu zică ”cine p*la mea mai e și Nicușor ăsta?”. Nu va reuși. Momâia fără cofeină va eșua, iar eșecul ei nu va fi nici măcar vreo dramă, ci se va produce firesc și insesizabil, precum un pipilică scăpat de un copilaș în mare, ca încă un indiciu că, fundamental, lumea e în regulă. Răul, chiar deghizat într-un bleguț care se filmează când se spală pe cap, nu este binele, ci doar ultima costumație din garderoba securității. Alta nu mai are. Pică și asta, securiștii rămân în curu’ gol, cu miliția la ușile noastre, cu dubele în stradă și cu turnătorii călare pe noi, europenii. Că noi suntem europenii. Fiindcă dacă, noi, oamenii liberi, nu suntem europenii, atunci cine mai e? Că anti-europeni sunt ceilalți, actviștii îmbrăcați în steaguri albastre cu steluțe. Cei care țin cu duba.


Sursa