Cred că în zilele care urmează va ieși (din nou) la iveală adevărul suprem că nu

Cred că în zilele care urmează va ieși (din nou) la iveală adevărul suprem că nu există patriotism globalist, patriotism progresist sau patriotism european, ci doar patriotism normal, acela care derivă din ”patrie”, unde patria este țărâna plus națiunea, inseparabile, amestecate de istorie pâna când nu mai știi care-i care, dar știi că mixtura se numește ”limba română”. Duse sunt vremurile când patria era o ideologie, iar dacă nu sunt încă duse, sunt pe ducă rapid. Ce rost are să intri în politică pentru vreo ideologie, atunci când ai patria la îndemână ca cea mai veche și verificată ideologie din lume? Adio vremurilor de tristă aminitire când politicianul român putea să zică ”sunt globalist pentru țară”, cum zic ăștia de acum. De parcă, în loc să tragi direct la poartă și să marchezi, te simți dator să mai dai o mie de pase, poate dă altcineva gol în locul tău. N-are cine. Dai direct sau ratezi, asta-i tot. Estimez că vin vremuri mai firești, unde nu doar suveraniștii sunt suveraniști, ci toți politicienii noștri, din toate doctrinele politice, sunt suveraniști, urmând ca noi, alegătorii, să-i deosebim după alură și coafură, ca la Miss Suveranitate, ca să-i deosebim la vot și să-l votăm pe cel mai frumos suveranist român. În fond, ce rost are un partid sau un politician care nu-i suveranist? Ce altceva poate avea el mai suveran decât patria lui? Patria lui Zelensky? Păi, ăla e suveranistul suprem, doar că e suveranist ucrainean, nu român. Patria lui Trump? A lui Ursula? A lui Putin? Dar patria noastră ce-are. E unsă cu căcat de politicianului român îi pute și nu vrea să se atingă de ea? Așa că, zilele acestea, zic să-ncepem să ne luăm rămas bun cu un călduros flit-sictir de la ciolaci, bolojani, predoi și alți eroi ai suveranității altora. Mai târziu o să fie coadă.


Sursa