Asupra paharnicului Grigorie planau tot felul de suspiciuni rezonabile. Existau chiar şi câteva probe concrete, da’ cam indirecte. Grigorie fu prins că a primit caltaboşi în trăsurica zmeului Pogan.
– Păi, trăsurica nu-i a lui Pogan? – nu înţelese Roz Împărat.
– Asta şi ziceam! – răspunse sutaşul Ilie. Mai trebuie doar să dovedim că şpaga era pentru Grigorie.
– Şi cum dovedim asta?
– Printr-un exerciţiu logic. Ce să facă zmeul cu caltaboşi? Că zmeii fură prinţese! Da’ de băut beau şi zmeii, că-s fiinţe non-umane. Şi, cum Grigorie e paharnic, pe baza experienţelor perceptive şi cognitive…
Împăratul Roz făcu un gest a lehamite din mână:
– E subţire, nu ţine! Mai bine pedalaţi pe plicul primit de la Făt-Frumos…
– Păi, nu erau bani, era o scrisoare de dragoste către Ileana Cosânzeana.
– Şi de ce i-a dat-o lui Grigorie?
– Cică, era beat şi i-a confundat.
– Cum să-i confunde pe ăştia doi? Ileana are părul lung şi barba mult mai scurtă!
– Nici eu n-am prea înţeles, da’ bani nu erau în plic. Pe urmă, depinde ce bei, odată l-am sărutat şi eu pe iconomul Stoian, credeam că-i Julia Roberts…
Roz Împărat oftă, însă nu zise nimic. Din propriile-i experienţe perceptive şi cognitive ştia că astfel de lucruri i se pot întâmpla oricui.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -