Pe Aurel şi Amalia îi uniră William Ockham şi Richard de Fournival. Şi, bineînţeles, Anselm de Canterbury, care nu lipseşte din nicio casă!
Dar, aşa cum Anselm uneşte, sunt şi autori care dezbină. Cum ar fi Voltaire.
– Să arunci porcăria asta! – zise Aurel cu un ton ce nu permitea replică.
Totuşi, replica sosi:
– De ce să-l arunc?
– Pentru că este-un bou şi-un măgar!
– Da’ l-ai citit?
– N-am nevoie să citesc cretinismele lui!
Amalia se ambiţionă, aşa că se ajunse în pragul divorţului. Anselm zăcea în raft neputincios, cu toate cele patru volume ale sale traduse în limba română.
La serviciu, Amalia se confesă Dianei. Diana era mai echilibrată:
– E păcat să destrami o căsnicie fericită pentru un rahat de Voltaire. Spune lui Aurel că l-ai aruncat, şi-l citeşti la job, şi-aşa nu faci nimic toată ziua! Dar, îi ceri şi lui să-l arunce pe Ibn Sina, ca să nu aibă impresia că eşti proasta lui! Fericirea cere compromisuri!…
Sursa
Articole similare
- Advertisement -