Cine vrea să aprecieze cam cât de mare este magnitudinea trezirii din visul demo

Cine vrea să aprecieze cam cât de mare este magnitudinea trezirii din visul democrației după anularea turului întâi al prezidențialelor, nu trebuie decât să se uite la destinul electoral al lui Lasconi, înainte și după. Clasată după câștigătorul Călin Georgescu, cu o diferență de voturi egală cu populația Clujului plus Deva, adică mare, dar nu zdrobitoare, Lasconi era o aproape învingătoare. Rămasă fără contracandidatul prinicpal, Lascon ar fi trebuit să fie favorită în alegerile din 4 mai, să se-ncontreze doar cu Ciolacu și să câștige, dacă nu complet relaxată, măcar cu un natural și scuzabil bufeu de emoții. Doar că, între timp, corola de minuni a democrației s-a prăbușit fix ca blocul ăla mare din Bangkok, iar după ce s-a risipit praful, Lasconi a apărut la statura ei natural mică. Pe deasupra, populația și-a pierdut brusc iluziile, ca și cum un proiecționist dement a pus o bobină de film porno în mijlocul filmului de desene animate Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, când se dădea la matineu pentru fetițele din clasa a treia de la Liceul Fecioara Maria din Cucernica din Deal. Ce relevanță mai are Lasconi acum, când românului i-a revenit văzul și vede că toate blănițele iepurașilor de pe lângă bârlogul ursului sunt murdare de căcat? Nici una. Intrat în Tărâmul făr’de iluzii, românul se gândește că, dacă tot suntem în clar și n-avem de votat decât paravane, puși-cu-mâna, managing directori de țară și întorși de la depou, măcar să facem o nefăcută și s-o pizdim di granda, pe ideea ”și-altă dată o s-o facem și mai lată”, dar nu pe chef, ci pe autodistructiv. În această foarte probabilă eventualitate, Lasconi e minoră, fiind lipsită de maleficul suficient și necesar pentru a capta atenția unei ștampile furioase și îndârjite, adică vântul i-a luat voalul magic de tefelistă second-hand și Lasconi a rămas ceea ce era și ce se vedea că este: o știristă tristă, da, oarecum tare-n clonț, ca orice știristă, dar cu o anvergură chiar mai mică decât a lui Piedone, că dacă o trimiți să închidă o prăvălie pe motive de igienă, o râd șobolanii. Nici contextul stalinist instaurat de Predoiu pe linia UE-Bolojan via Ciolacu nu o ajută, fiindcă dacă este clar că nu mai e democrație, libertate și alea-alea, românii se așteaptă să candideze niște securiști adevărați și bazați, din clasa crucișătoarelor Iliescu-Băsescu, să se-nfrunte munții, nu mărunții. Pe scurt, furnicile câștigă. Încă puțin și le vine mămica lor acasă.


Sursa