Cine citește scurta scrisoarea de dragoste a lui Taxidorescu pentru Bolojan ar t

Cine citește scurta scrisoarea de dragoste a lui Taxidorescu pentru Bolojan ar trebui să țină la îndemână o lămâie sau o sticluță cu amoniac, ceva, deoarece greața se insinuează relativ repede și nu-l cruță pe cititor, mai ales atunci când cititorul se apropie de finalul textului, iar libidinosul autor îi declară iubitului, care este, în fond, un bărbat în toată firea și heterosexual, că este ”mult prea decent”, ”prea decent pentru țara asta”, „un profesionist onorabil” și ”cinstit până-n măduva oaselor”. Bine, ok, eu am extras grețoasele laude dintr-un text ceva mai amplu, text pe care l-am ignorat, deoarece textul nu vădea decât scopul de construi momentul pentru ca laudele să lovească în plin, adică, așa cum zicem noi în cartier, să-i dea limbi la greu lui Bolojan și să i lea dea la momentul culminant. După lectură, primul gând este să deplângi soarta autorului, un biet muzicant lovit timpuriu de cruda senilitate, fiindcă altă maladie nu explică de ce un om din zilele noastre, adică în al treilea mileniu de la Hristos încoace, când se presupune că rațiunea a câștigat definitiv lupta sa de veacuri cu gregarismul emoțional și intelectual, se prezintă în fața unui om de stat, îngenunchează, îi dă pantalonii jos și i-o ia în gură – cu precizarea că i-o ia de bunăvoie, dacă nu cumva chiar de drag, fiindcă este greu de presupus că stătea un securist cu Makarovul lipit de tâmpla asudată a autorului în timp ce autorul se căznea să scornească laude ca să-și salveze viața. Felații publice de o asemnea magnitudine au mai avut loc în aceste zile, parcă am mai citit una de la actorul ăla sec umflat cu pompa de la trotinetă, Labanole, sau ceva, care evoca înțelepciunea lui Bolojan de pe vremea când Bolojan era buticar, și am auzit și de alții care l-au umplut de bale drăgăstoase pe inept. Nu știu ce-i cu ăștia. Se zice că geniul, ca și tâmpenia, sare o generație. În cazul ăstora, pupincurismul grețos de tip ceaușist i-a lovit în plin. Bine, la muzicant nu se aplică, că ăla e puriu, a păpat ceaușism. Dar muzicantul este excepția care confirmă regula.


Sursa