Cifrele din sondajele de opinie publică publicate recent, acelea unde Bolojan ar

Cifrele din sondajele de opinie publică publicate recent, acelea unde Bolojan are aproape 80% flit, înfățișează nu doar inadecvarea lui Bolojan la demnitatea pe care o deține temporar, ci radicalizarea extremă a societății, deoarece 80% sunt ”foarte contra” acestei guvernări, iar 20% sunt ”foarte pentru această guvernare ”, adică lipsește cu desăvîrșire zona de mijloc, a acelora care sunt ”așa și-așa”, ceea ce este o premieră la noi. Din câte îmi amintesc, niciodată societatea nu a fost atât de radical divizată și atât de dezechilbrată în reprezentarea politică. Estimez că nici Ceaușescu, în perioada aia de lipsuri, foamete și securism deșănțat, nu obținea 80% contra, dacă ar fi făcut un sondaj de opinie. Dar azi nu suntem în foamete. Suntem în scumpete și în securism, dar în foamete, nu. Este destul de limpede că masiva respingere a ăstora vine din sila față de toate căcaturile lor, adică lumea s-a prins ce soi de janghine sunt și nu mai vor cu nici un chip să aibă de-a face cu așa ceva. În opinia mea, ceea ce i-a depunctat cel mai mult și a șters zona de ezitanți a fost faptul că ăștia au dat dovadă de neomenie. Românul are fond bun, îți iartă orice, dar neomenia, nu. Românii au observat că întreaga activitate a conducătorilor s-a îndreptat spre stat și deloc spre oameni. Au observat că oamenii lipsesc cu desăvârșire din ecuația userist-nicușorist-proeuropenistă (puroiopenistă, aș zice). Binele a devenit o abstracțiune birocratică. Ba mai rău. Oamenii văd că sub conducerea ăstora, statul este mai preocupat de soarta Ucrainei decât de soarta românilor. Dar cine sunt acei 20% cărora le place mult și foarte mult de statul nicușorist? În opinia mea, ăia sunt ei și-ai lor. Și nici măcar nu sunt toți, fiindcă dacă ai vrea să cuantifici persoanele care sunt, simultan, nicușoriști, bolojeniști și europeniști, ar trebui să ieși la un 30-40%. Altfel zis, sila i-a cuprins până și pe oamenii lor. Dincolo de masiva respingere a coalițismului nicușorian-bolojanian (deși, nici ăsta nu-i al lor, că le-a venit pe fax de la UE), rămâne că doi din zece români decid pentru toți. Principiul lui Pareto aievea. De pildă, dacă ai o sută de călători într-un autobuz STB, douăzeci dintre ei decid cine-i șoferul și încotro va merge autobuzul, spre disperarea (mută) a celorlalți optzeci de călători. O fi bine așa? Oare ăia douăzeci sunt mai deștepți? Oare ei sunt elite și elitele știu ele mai bine încotro să mergem? N-aș zice. Este suficient să îi iei la bani mărunți și vezi că nu. Nici o elită printre ei. Nicușor, un marginal lipsit de har, direcție, scos de ciuf din ale lui și ridicat sub o căciulă mult prea mare, cu acordul lui, desigur, că e mai arivist decât Dinu Păturică. Bolojan? Miruță? Țoiu? Demnitari făcuți din pix și interese, nu lideri. Iar dacă pui alături de ei și influenserimea, adică elituții, te apucă râsul. E drept că, în ”Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu, Mircea cel Bătrân îi zice lui Baiazid că ”bucuroși le-om duce toate”, însă nu vorbea serios, era sarcastic. Nu e nici o bucurie, nu e nimic de râs. D-aia eu zic că acest sondaj de opinie arată exact acest lucru: nu mai e de râs. Singurul care mai râde pare să fie Nicușor Dan, în acele deja celebre izbucniri de hăhăială infantilă, de te trec fiori pe șira spinării și ai impulsul să chemi Salvarea. Deci, rezultatele sondajului sunt că am devenit țara în care doar președintele mai râde. Restul nu mai are umor. Fiind vorba de țara lui Caragiale, asta e grav. A murit Mitică. Doamne, ai milă de noi.


Sursa