Chestiunea câinilor sălbăticiți este doar o mică parte a problemei pe care noi,

Chestiunea câinilor sălbăticiți este doar o mică parte a problemei pe care noi, bucureștenii, o avem aici, fiindcă adevărata și marea problemă este cea a terenurilor virane; acolo frige și acolo calci pe bătături, pe interese și pe jigodii, în caz că vrei să tatonezi subiectul. Transformarea terenurilor interesante în pârloage este o activitate foarte lucrativă, una care rulează chiar în acest moment mari sume de bani, împreună cu împingerea statutului juridic al acelor terenuri spre cel mai convenabil statut, astfel încât să se potrivească în planul și în bugetul viitorului proprietar. Evident, primăriile sunt implicate direct, iar cea mai simplă implicare este să nu se bage, să închidă ochii. Conform legii, fiecare metru de teren viran din București ar trebui să arate ca un teren de golf, gazonat, împrejmuit frumos și întreținut cum se cuvine, iar statul, în speță, primăria (dar nu numai) are toate pârghiile legale pentru a face ca acest lucru să se întâmple, inclusiv bugete. Mai ales atunci când terenurile cu pricina sunt în domeniul public. Faptul că acele terenuri sunt acum pârloage și nu gazon olimpic, vine ca urmare a sub-bugetării, a evitării la marea artă a creșterii prețului terenului prin întreținerea lui, iar aceasta este una dintre formele cele mai uzuale de a forța privatizarea: n-avem bani să-l întreținem, hai mai bine să-l vindem, ca să nu mai avem costuri, măcar luăm un ban grămadă. Aici, în deprecierea voită, șmecherească și, desigur, penală, este afacerea terenurilor virane, iar dacă vrei să afli cât de mare este această afacere, nu ai decât să te uiți în jur. Oriunde vezi o pârloagă și vrei să te uiți în acte, dai peste ”interese”. Însă, singurul interes care lipsește cu desăvârșire este interesul public. Noi oftăm p-aici, pe Facebook, ca prietenii la o bere depresivă, că avem imaginea, dar n-avem de niciunele ca să facem ceva, nici puterea, nici influența, nici mijloacele și, la o adică, nici cheful suficient și necesar ca să ne luăm de piept cu mafia. Doar ne rugăm ca, data viitoare, să nu fim noi ăia mâncați de câini. Proști. Suntem mâncați deja.


Sursa