Ceea ce merită cu adevărat reținut din înălțarea șpăgarului Anastasiu la vârful

Ceea ce merită cu adevărat reținut din înălțarea șpăgarului Anastasiu la vârful conducerii statului, alături de președinte, premier, miniștri și alți demnitari din stratosferă, este că nimeni nu-i verifică p-ăștia care sunt aduși în stat dampulea. Din acest punct de vedere, Anastasiu este: fie, unu, un eșec in corpore al tuturor serviciilor posibile de la noi, care n-au semnalat mânjitul; fie, doi, Anastasiu i-a plătit și p-ăia ca să fie bine și să nu fie rău, deși se pare că a omis să facă o plată, cuiva, de vreme ce a ieșit în presă dosarul șpăgii de la ANAF. Impresia mea este că este a doua variantă, fiindcă în poza din avionul spre Germania, aia în care ăia se hlizesc la aparat precum țațele la bâlci înainte să se suie în tiribombă, fiindcă în acea poză Anastasiu ține mâna cu care a dat șpaga pe umărul ministrului de externe Țoiu, gest care nu este permis fără viză de la SIE. Cine-a zis că România este un sat fără câini a mâncat un ”t”, fiindcă este un stat fără câini, adică fără câinii de pază. În schimb, are din belșug maidanezi, jagardele, d-ăștia. Pe de altă parte, cazul Atanasiu este doar celebru, fiindcă șpăguirea ANAF-ului ține de normalitatea facerii de afaceri în România, cu un estimat (al meu) de șapte din zece afaceri care dau șpagă, fiecare pe la ANAF-ul ei, iar din acestea șapte, cinci dau șpagă nu ca să fure, ci doar ca să poată funcționa normal, deoarece legislația fiscală de la noi este atât de complicată, complicat formulată și îmbâcsită de greșeli și contradicții, încât ține de simpla interpretare a Codului Fiscal dacă cineva își pune mâine-n minte să închidă toate afacerile din România și să revenim la ceaușism. Cum eu cred că suntem tot în ceaușism, doar că într-un ceaușism cu partide, singurul motiv pentru care acest lucru nu se întâmplă este că și ceaușiștii au afaceri și nu le convine să se închidă ei pe ei. Asta explică și cazul Anastasiu. Ajuns la vârf, o fi fost neatent și o fi deranjat vreun afacerist ceaușist, ceva. Ceea ce este o bună lecție pentru viitorii reformatori: băiați, dacă ajungeți în top, nu deranjați. E pericoloso sporgersi.

Sursa