Cea mai proastă veste nu este că nu am intrat în Schengen, ci că nimeni nu-și as

Cea mai proastă veste nu este că nu am intrat în Schengen, ci că nimeni nu-și asumă răspunderea pentru c-am rămas p-afară. E normal? Deloc. Proiectul aderării la spațiul Schengen a angajat tot ce-ți poți imagina ca lideri și instituții în statul român, de câteva legislaturi încoace. Liderii politici, liderii cei pe bune, cei din servicii, armată, MAI, administrația prezidențială și diplomație, totul a fost activat și pus la bătaie pentru schengenizarea țării, acest proiect fiind bătut în cuie ca și ”obiectiv strategic național”, cum zicea Ciucă. Acum, obiectivul a fost ratat. Ce spune asta despre această armată de guguștiuci de stat care nu pierd nicio ocazie ca să se bată-n piept cu patriotismul și competența? Că Austria e rea? Că Olanda e o bestie? Nu. Spune doar că patrioții și competenții de serviciu n-au fost în stare. Cine plătește? Unde-s demisiile? Unde-s retrogradările? Nicăieri. După eșec, batalionul de neputincioși a dat două mesaje. Unul: Austria e de vină. Doi: continuăm! Continuă, ce? Ce-au obținut și până acum? Pe ce bază această nomenclatură diversă și nesimțită poate fi creditată cu încă o încercare? Pe curriculum Vite? Bună ziua, noi suntem vitele care au dat-o de gard, iar această performanță ne recomandă ca să continuăm? În ce corporație, companie sau firmă echipa managerială care înregistrează eșec după eșec nu este dată afară în șuturi, fie în șuturi publice și rușinoase, adesea pârnăioase; fie în șuturi elegante, de genul ”bravo, ai înfrânt, dar lasă-ne, na o pensie și du-te”? Desigur, doar în corporația pafariștilor, numită ”statul român”. Numai aici eșecul pe bandă rulantă este considerat ca vechime în muncă. Dar unde am mai întâlnit noi eșec fără culpă? Unde, în ce orânduire, nomenclaturiștii erau exonerați de răspundere și, în caz de eșec, se aplica regula ”nu contează, Jean boxează”? Desigur, în ceaușism. Numai acolo, cadrele se rotesc, dar nu se prăbușesc. Numai acolo nomenclaturistul, secretarul de partid și securistul mutau strict ca pionul la șah, înainte și-n lateral. Niciodată înapoi. Numai acolo se aplica dictonul ”sigur, s-au făcut și greșeli, că numai cine nu muncește nu greșește”. Păi, dacă acum e ca atunci, și nomenclaturștii sunt ca moaștele, ori îi pupi, ori te închini la ei, unde-i democrația? Unde-i binefăcătorul sistem bonus-malus, ai reușit, te premiem, ai dat-o de gard, te zburăm? Nu e. Nu la ăștia. Că vine acum aniversarea Revoluției și, ca un minim, am face un serviciu celor care au pierit prinși între roțile malaxorului istoriei, să o dăm în clar. Bă, băieți, n-a mers. L-am lichidat pe Ceaușescu, dar am păstrat ceaușismul, ca să să ne lichideze el pe noi. Aici am greșit. P-asta n-am gândit-o bine. Scuze.


Sursa