Câteva observații despre lumea artistică de azi, pentru uzul artiștilor care năzuiesc să trăiască și ei magia. Forget it. Aceea e legendă, nu există. Muncă, muncă și iar muncă, iar apoi n-ai și tu cu cine să tragi un trabuc după premiera piesei tale. Nimeni nu mai fumează. Trabuc cu atât mai puțin. Vrei să-ți înfigi coatele într-o tejghea și să produci fum și groază pe un blues până-ți cade capu-n single malt? Nu ține, frate. Te gonește pe terasă, la porumbei, și dreq a văzut porumbel cu trabuc în cioc. Un whisky? Uit-o și p-asta. Toți conduc, au ulcere, sunt direct triști sau cred în aiureala aia că whisky-ul e tărie și ei nu beau tărie. Nu, mes amis. Whisky-ul nu e tărie. Vodca e tărie. Whisky-ul e poezie. Bine, am mai auzit că există și grupul acela dubios care bea șampanie la evenimente, adică bea vin alb prost cu bule fiindcă, se știe, dacă ți-a reușit vreo șmecherie-n viață, trebuie să te căiești bând vin alb prost. Eu nu frecventez acel grup, ceea ce se și vede în poză. Poza este din capitala județului Vâlcea, fiindcă eu nu servesc decât capitale. Deci, nu vă faceți artiști, că ajungeți să fumați noaptea lângă afiș și vă ia jandarmii la-ntrebări. Pe scurt, n-aveți interlocutori.
Câteva observații despre lumea artistică de azi, pentru uzul artiștilor care năz
Articole similare
- Advertisement -
