Dând să mă bărbieresc, nu mă regăseam în oglindă. Stăteam în fața ei și zăream doar peretele de la baie. Corelând această informație cu faptul că mă deranja lumina și că aveam poftă de sânge proaspăt, concluzionai că am devenit vampir.
Îmi pusei ochelarii de soare și-o luai către medicul de familie.
– Măcar stai bine cu dantura – mă consolă doctorul Stoicănescu. Dar, fii atent, că gâtul Feliciei nu-i poligon!…
– Nu i-am luat mult, 30 de mililitri, de poftă! – mă scuzai pentru micul incident cu asistenta.
De regulă, cei care se pretind vampiri sunt trimiși la psihiatrie. În cazul meu, era evident că nu-i rodul imaginației, ci transformarea era una cât se poate de reală.
– Din păcate, vampirologia este, în mileniul III, sub nivelul celei din Evul Mediu – îmi mărturisi Stoicănescu. Aș putea să-ți dau niște pastile, în caz că ai reacții alergice la usturoi…
– Dar, e grav? – vrui să aflu.
– Păi, cum să-ți zic? Nu-i chiar Covid-19, dar nici nu e ceva de neglijat! Oricum, mai bine Dracula decât !…
– Da’ ce are?
– Păi, nu știi cum a început totul? De la liliecii din Wuhan…
Sursa