Aurel obişnuia să povestească pe Facebook cum este vremea. Însorit, ploios sau doar noros, nu interesa pe nimeni.
„Hai să pun un banc cu blonde! Ce-o să se mai tăvălească toţi de râs!…” – îşi zise într-o dimineaţă.
Şi a pus bancul. În genul celor cunoscute, nici mai bun, nici mai rău.
Trecură cinci minute chinuitoare. Apoi, apăru primul like. O, de-ar fi fost like! Adică pumnul albastru cu degetul gros în sus. Însă era emoticonul cu lacrima, traductibil prin „tristeţe!” Apoi, se mai adăugară trei emoticoane identice.