Azi este vineri, 12 septembrie și albumul LP ”Necruțătoru’” este online pe YouTube pentru a unge pe suflet publicul ștampilat de către jegurile activiste globaliste cu apelativul ”pleava societății”.
Dar nu numai acest public va găsi în ”Necruțătoru’” (full album, 48 de minute, douăsprezece piese și două bonus) alinarea muzicală și intelectuală la care are dreptul. Genul muzical general al albumului este ”muzică de protest politic”, iar acest protest se exprimă în mod minunat prin mai multe genuri muzicale, cum ar fi pop, blues, blue-rock, cabaret și altele, astfel încât, dacă nu pun la socoteală publicul chitit pe manele-punct, ascultătorii de toate felurile își vor găsi cu ușurință și cu bucurie sunetul și muzica cu care sunt obișnuiți.
În plus, albumul nu se numește ””Necruțătoru’” degeaba. El zice lucrurilor pe nume fără nici o cruțare, cu nuanța că le zice zâmbind, și aici am două imagini ca să explic mai bine felul cum o face. Prima: ca un cetățean turmentat și vesel care se duce spre iad cântând. A doua: ca un pumn de fier într-o mănușă de mătase. Când dau aceste imagini fac un lucru inutil și stupid, adică povestesc muzică, ceea ce este imposibil, că ar fi ca și cum ai încerca să povestești mirosuri, dar o fac pentru aceia (mulți, foarte mulți, prea mulți) care, de felul lor, nu ascultă muzică; nu pe-a mea, ci nu ascultă muzică deloc, adică ei știu că muzica există, se mai ciocnesc de ea în diverse împrejurări, dar nu ”își pun muzică” și cu atât mai puțin caută muzică pentru a asculta.
Deși ei nu-mi sunt de nici un folos atunci când vine timpul lansez și eu un album, îi înțeleg perfect. Ei sunt cum sunt eu cu avocado, știu că există, am mâncat, dar nu mă ocup să caut și să bulănesc avocadourile la raft, mai bine îmi coc o vânătă. Orice s-ar zice, pe o vânătă te poți baza. Piesele de pe album sunt:
1. NECRUȚĂTORUL
2. LUPTĂM ȘI CÂȘTIGĂM
3. MICUL DIAVOL
4. SECURISTAN
5. NUMAI FRÂNE
6. JOHNNY JEG
7. HOȚII STRIGĂ ”BOȚII!”
8. CRIȚĂ
9. CINE MAI E OAIE
10. JOS TOȚI
11. CURĂȚENIE GENERALĂ
12. DOAR DACĂ SUNTEM DE ACORD
plus două piese bonus și redux, adică variante la piesele ”Micul diavol” și ”Cine mai e oaie”.
Cu acestă ocazie, ascultătorii vor beneficia și de experiența mea în asamblarea de piese pe albume, deoarece, având o imensă și dureroasă (și costisitoare) istorie în a cumpăra albume LP pentru a descoperi la ascultare că doar două-trei piese sunt bune, restul sunt de umplutură, mi-am jurat că, dacă voi ajunge vreodată să fac muzică, voi face albume unde toate piesele sunt beton, adică șlagăre.
Consecințele acestui jurământ le puteți găsi în acest album, unde toate piesele sunt hituri, memorabile, bune de reascultat și de dat și la amici, să se bucure și ei. Cu alte cuvinte, ”Necruțătoru’” este, foarte posibil, cel mai omogen album cu care v-ați întâlnit, desigur, în genul și în ambițiile lui, că mai există totuși albume beton și omogene pe lume, cum ar fi ”Final Cut” și ”Wish You Were Here” de la Pink Floyd, ”Tatoo You” și altele de la Rolling Stones și așa mai departe.
Pe scurt, ”Necruțătoru’” nu e țeapă. E consistent. Nu ca un avocado, ci mai degrabă ca un hamburger care în loc de chiflă are tot chiftele. Materie, nu fleacuri. Pe încercate, link spre Meșterul manele de pe YouTube în comments. Engioi.
