Ăștia de la PSD, ori sunt într-o buclă temporală din care nu mai pot ieși, ca în filmul Ziua Cârtiței (1993), ori n-au găsit la ei, la cel mai mare partid din România, măcar un singur gulgutier de talia lui Antonescu, capabil să gulguteze liber despre civilizația europeană fără să jignească limba română. Situația că statul român (fiindcă, ce s-o mai dăm pe după doctrine, PSDPNL este statul român) n-a fost capabil timp de un deceniu și ceva să producă un candidat la prezidențiale care să fie relevant în 2025, apelând, în disperare de cauză, la cel mai notoriu pensionar de pe banca de rezerve a PPE, este încă un indiciu că statul și națiunea au devenit doi vecini ostili a căror singură formă de comunicare a rămas aceea că își aruncă căcat peste gard. Dar poate că acesta ar fi un bun moment pentru Antonescu să se întrebe, el pe el, în sinele său lăuntric: cine sunt eu? În afară de faptul că-i ocazionează această cumpănă, alt folos nu văd pentru Antonescu. Decât, poate, să fie și ceva parale la mijloc, gen, ”hai, bă, Crine, candidează, că nu e doar pe onoare goală, îți iei și niște bani”.
Ăștia de la PSD, ori sunt într-o buclă temporală din care nu mai pot ieși, ca în
Articole similare
- Advertisement -