Asta-i chiar problema acestei guvernări și, într-un sens mai larg, problema politicianului român: independența financiară a instituției este mai necesară decât independența financiară a cetățeanului. Această filosofie este și un punct unde mintea progresistului se desparte de mintea cetățenistului, că progresistul zice, ”da, domle, să se mărească, că suntem înapoiați, să avem și noi taxe mari ca în Europa civilizată, să aibă Statul bani ca să deservească cetățeanul”, pe când cetățeniștii ca mine zic precum Conul Leonida, că e ”treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme”. În această înfruntare de idei eu sunt conuleonidian prin formație și gândire, întrucât eu zic că Statul nu este un încoțopenit în funcția de furnizor de servicii, un sulea care se așează la birou și îi zice cetățeanului, ”dă-mi ca să-ți dau”, ci este un gimnast al scoaterii banului din piatră seacă, cu o singură grijă, să ia de oriunde, numai de la cetățean nu. Fiindcă, altminteri, suntem două societăți, una liberală, a cetățenilor, care se zbat să facă bani și una comunistă, a statului, care smântânește necontenit portofelul cetățeanului. În opinia mea, o gândire sănătoasă este ”primăria care n-are bani să-ncuie ușa și să plece toți acasă”.
– Dar dacă se-nchide primăria, cine va mai pune gărdulețe și panouțe cu mesaje, ”acest gărduleț a fost pus de primărie”?
– Nimeni.
– Și ce ne facem fără gărdulețe?
– Mă cac în ele de gărdulețe.
Asta-i chiar problema acestei guvernări și, într-un sens mai larg, problema poli
Articole similare
- Advertisement -
