Comisarul Damian era pământiu la față.
– De unde vii în halul ăsta? – îl întrebă pe agentul Tudose.
– Din misiune.
– Eu nu ți-am dat nicio misiune, ți-am zis să patrulezi!
– Exact. Patrulam în zona centrală. Nimic deosebit. Oamenii purtau masca regulamentar, până sub ochi, soarele se strecura printre ramurile pinilor, vrăbiile cochetau cu fântâna arteziană, un ghitarist cânta piese latino în dreptul librăriei Eminescu… O dimineață obișnuită de iulie, în pofida stării de alertă. Deodată, zăresc un individ aparte. „Pare un personaj gogolian” – îmi trecu prin minte. Apoi, îmi pică fisa: nu poartă mască și are o atitudine sfidătoare. Este ! Dau să mă apropii de el ca să-l legitimez, individul intră în gang la „Little Hanoi”. „De aici n-are cum să scape!” – îmi spun, și mă opresc să iau o cafea la Ioly…
– Adică, ție-ți mai ardea de cafea?
– În principiu, nu! Însă, face Ioly niște cafele de n-ai cum să reziști! Termin cafeaua și merg să prind asimptomaticul. El intra în blocul de pe Piatra Craiului numărul 2. Îi spun să stea și execut un foc în plan vertical…
– Pentru?
– Păi, se uita și Ioly…
– Mda! Și, în concluzie?…
– A urcat pe bloc. Sui și eu, repet somația, el sare pe blocul alăturat. Încerc să sar și eu, însă, din cauza pantalonilor de la uniformă, nu reușesc să-mi iau elan suficient și nimeresc între blocuri, pe mormanul de gunoaie. Prin urmare, propun un nou tip de uniforme, care să permită agenților mișcări ample, indispensabile în urmărirea asimptomaticilor, în scopul reținerii acestora.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -