Am și motive de mulțumire pentru această lume care se prăvălește în haos înghiți

Am și motive de mulțumire pentru această lume care se prăvălește în haos înghițită de flăcările iadului – și profit de faptul că această generoasă corporație americană mi-a oferit șansa de a posta aici, pentru a direcționa aceste mulțumiri către liderii de căcat ai acestei lumi, în special către stăpânii țării noastre, globaliștii israeliți și israeliști care încă ne mai permit să folosim micile sume de bani primite ca împrumut pentru munca noastră prestată la ei, pentru a cumpăra tot de la ei câte și mai câte fleacuri, precum și câte ceva de mâncare și de băut. Nu pot nega evidența. Acest aer de sfârșit de lume dă o semnificație aparte fiecărei beri! Precum pianistul de pe Titanic care, în loc să aleagă o vestă de salvare, alege să mai cânte un Chopin cu un pahar de șampanie pe pian în timp ce nava care nu se poate scufunda se scufundă încet, așa și eu desfac o bere și mă uit la ea cu drag și recunoștință, ca o logodnică în gară care se desparte de logodnicul care pleacă pe front cu o apăsată sărutare: ar putea fi ultima! Tot ce era ca de la sine-nțeles a devenit special și memorabil. Da, lumea se duce pulii de sulfet. Dar am curent azi? Ura! Am net? Trăiască! Am benzină? Yupiii! Parizerul? Caviar! Pâinea? Plâng peste franzele! Sunt lacrimi de recunoștință. Am ieșit la plimbare, taxele m-au ajuns din urmă, m-au aplecat peste o băncuță din parc și m-au regulat în dos? Vai, mulțumesc! Plătesc oricât ca să mă mai pot bucura de aceste prețuri nesimțite încă o zi, încă un minut! Politicieni mizerabili, stat mafiot, securiști deghizați în stâlpi ai democrației? Slavă lor! Mâine, singurul meu conducător ar putea fi un sergent major care îmi ordonă să scot capul peste marginea tranșeii ca să vedem ce se întâmplă, îmi zboară țeasta sau doar glonțul îmi rade casca? Extind aceste sentimente și către amicii mei de pe-aici. Mulțumită preaslăviților noștri conducători, orice am face azi, ar putea fi pentru ultima oară. Să nu irosim aceste rare clipe în cinism și sarcasm. Să-i înjurăm direct, apăsat, românește, detaliat. Ar putea fi ultima noastră înjurătură. S-o facem să conteze, fraților!


Sursa