Am mers cu Statul la analize, i-a ieșit că e bolnav și aceasta este rețeta pe care i-a dat-o medicul. Știe cineva dacă se găsesc și la noi aceste tratamente?
“Cresterea fiscalitatii pentru reducerea deficitului bugetar este o solutie de handicapat in ale economiei. Este o solutie pro-ciclica, inflationista, penalizeaza performanta, stimuleaza evaziunea si sufoca cresterea.
Argumentul ca Romania nu se mai poate imprumuta este falsa. Romania se poate imprumuta daca vine la masa negocierilor cu un plan bine pus la punct si hotarata sa il urmeze pas cu pas. Desigur, la inceput finantarea va fi mai scumpa, dar, pe masura ce planul avanseaza si rezultatele incep sa se vada, ne vom putea refinanta la dobanzi din ce in ce mai mici. Este abc-ul finantelor.
Ma astept de la domnul presedinte si de la prim ministrul propus sa aiba inteligenta si capacitatea de a se inconjura de oameni capabili de a face si sustine un astfel de plan. Sincer, daca specialistii pe care ii consulta acum nu pot produce decat scenariul cresterii fiscalitatii, le recomand sa ii schimbe rapid ca pe o pereche de ciorapi uzi intr-o zi de iarna geroasa. Altfel li se urca raceala la cap si chiar incep sa le curga mucisorii.
Conform statisticilor, sectorul nostru public angajeaza 27% din forta de munca ocupata, fata de 20% Franta, 9% Grecia si 14% Portugalia.
Mai detaliat, administratia centrala ocupa 15% din forta de munca, comparativ cu 8%, 7%, respectiv 10% in tarile din comparatia de mai sus. La randul sau, administratia locala ocupa 8% din forta munca, comparativ cu 6%, 2%!, respectiv 4%.
Daca ne gandim ca atat Grecia cat si Portugalia au trecut printr-un proces de reorganizare a statului, as indrazni sa le iau ca etalon. Franta are o economie suficient de puternica pentru a-si permite un sector public mai ”stufos”.
Pe de alta parte, avem un dezechilibru major in sistemul de pensii. In Romania, raportul dintre pensionari si angajati este de 86% (adica aproape 1 salariat la un pensionar), in timp ce in celalte tari din comparatia de mai sus acest raport este intre 45% si 56% (adica aproximativ 2 salariati la un pensionar). Iar acest dezechilibru este in crestere, Romania avand unul din cele mai accelerate ritmuri de imbatranire a populatiei.
Mergem mai departe: procentul angajatilor din totalul populatiei rezidente este de 30% (adica in angajat sustine mai mult de 3 persoane neangajate, respectiv 0,86 pensionari plus alte 2,5 persoane), in timp ce in celelalte 3 tari acest raport este de cca 50% (adica 0,5 pensionari si alte 1,5 persoane neangajate).
Aceste trei dezechilibre majore necesita masuri imediate, in conjunctie cu politici pe termen lung:
1. Eliminarea risipei. De reanalizat situatia masinilor de serviciu, calatoriile in interes de serviciu, alte facilitati care nu isi au rostul. De asemenea, de eliminat toate sporurile stupide, anacronice si pur si simplu insultatoare la adresa noastra a tuturor. Ce inseamna spor de conditii de munca vatamatoare intr-un minister? Dar sporul pentru complexitatea muncii? Adica ii dam omului un bonus pentru ca nu si-a prins urechile?😀
2. Reducerea finantarii de la buget a partidelor politice. Un partid care nu reuseste sa adune suficiente contributii de la membrii si simpatizantii sai inseamna ca nu are masa critica. La pachet, desigur, cu transparenta totala privind sursele de finantare si legiferarea unei limite maxime de finantare de la un singur donator. Pana la urma, un partid are similitudini cu un ONG: lupta pentru o idee (sau mai multe) cu impact social si/sau economic si este (sau ar trebui sa fie) non-profit.
3. Eliminarea tuturor pensiilor necontributive. Sunt un element critic de inechitate sociala. Sunt de acord ca exista anumite categorii profesionale care sunt supuse unor restrictii suplimentare fata de restul populatiei, sau care sunt expusi unor riscuri mai mari. Aceasta trebuie sa se reflecte in salariile lor, din care apoi va fi retinuta contributia la pensie, ca oricarui muritor de rand. Iar o eventuala invalidare a unei astfel de masuri de catre orice instanta (fie ea si Curtea Constitutionala), trebuie atacata de Guvern la Curtea Europeana pe motivul lipsei de impartialitate. Niciun judecator din lume nu se poate pronunta intr-o speta in care are un interes direct.
4. Eficientizarea Statului. Indraznesc sa afirm ca Statul Roman poate functiona chiar mai bine daca ar renunta la cca 400.000 de salariati. La un salariu mediu brut de peste 1.800 euro / luna, aceasta ar insemna o economie de cca 9 mld euro/ an. Aceasta reducere s-ar face gradual, in paralel cu accelerarea digitalizarii, introducerea elementelor de AI (acolo unde se preteaza), reorganizarea teritoriului pe regiuni, comasarea administrativa a localitatilor cu putini locuitori, etc. Desigur, astfel de masuri presupun investitii, dar sunt convins ca daca planul este bine structurat, asemenea unui plan de afaceri, se vor putea accesa fonduri UE nerambursabile. Si se va putea gasi si finantare pentru deficitul curent atat timp cat planul este urmat in mod consecvent si genereaza resursa necesara serviciului datoriei.
5. Maximizarea numarului de angajati, prin doua metode aplicate simultan: (a) cresterea numărului de locuri de munca prin stimularea TUTUROR afacerilor (iar actualele discutii de crestere a fiscalitatii lovesc exact in acest pilon al economiei) si (b) introducerea de criterii foarte stricte pentru ajutoarele sociale si limitarea acestora in timp pentru persoanele apte de munca. Cred ca a fi angajat conform pregatirii nu este un drept fundamental si, ca atare, nu ar trebui sa faca parte din criteriile de acordare a ajutoarelor (inclusiv a ajutorului de somaj). Din punctul meu de vedere, o persoana neangajata nu ar trebuie sa refuze mai mult de o singura oferta de angajare pusa le dispozitie de autoritatile relevant. La a doua oferta refuzata (care nu poate fi aceeasi cu prima), orice ajutor social trebuie sa inceteze.
6. Stimularea parteneriatelor public – private pentru a creste rentabilitatea activelor gestionate in prezent de Stat, pe criterii transparente, profesionale, neclientelare.
7. Politici de stimulare a natalitatii: aceasta ar trebui sa fie prioritatea numarul 1. Stimulente financiare progresive pentru primul, al doilea, al treilea copil, nu prin ajutoare in bani, cu prin reducere de taxe aplicabile ambilor parinti (in acest fel ne asiguram ca banii nu ajung la persoane neproductive). O familie cu trei copii nu ar trebui sa plateasca impozit pe venit, iar de la 5 copii in sus nu ar trebui sa plateasca nici CASS (asistenta medicala ar trebui sa fie gratuita, platita de Stat).”
Sursa
