Altă parte amuzantă, deși tristă pe fond, ca atunci când îți faci un selfie cu f

Altă parte amuzantă, deși tristă pe fond, ca atunci când îți faci un selfie cu farfuria la o cârciumă rurală și îți cade telefonu-n ciorbă, este bucuria progresiștilor că Dan a ieșit pe locul al doilea. Recunosc acest sentiment. Personal, nu l-am trăit, eu fiind mai înclinat să-mi dau cu tesla în vorba aia și să înjur ceva, orice, atunci când nu-mi iese vreo dudă; dar sunt suficient de empatic, în sensul mămos al cuvântului, ca să îi înțeleg pe aceia care deschid șampanii la eșec, pe ideea că „participarea contează, nu victoria” sau „când ți-o iei, clătești cu apă de gură și continui să zâmbești”. Văd în aceste sărbători încrâncenate o completă nesocotire a situației că singura victorie este că Dan l-a învins pe Crin la mustață, pe Ponta logic și pe Lasconi bine, deși Lasconi, orice s-ar zice, mai avea puțin și se lupta cu Șancru ca să evite retrogradarea. Pe scurt, omul a bătut candidați deja bătuți de propria lor identitate. Poate că ar fi mai oportun ca, în locul acestei bucurii bolnăvicioase, voioșii să constate coexistența lor cu „pleava societății”, atât înainte de alegeri, cât și după alegeri și că blocarea în ghettouri electorale efemere afectează bună conviețuire la care cu toții suntem datori să contribuim. Altfel zis, alegerile trec, conviețuirea rămâne. Fără asta, ne îndreptăm rapid înspre ziua în care vor apărea toalete separate pentru progresiști și suveraniști, iar acest lucru nu-i avantajează deloc pe progresiști, că sincer, mai urât ne căcăm noi în budele voastre, decât voi în ale noastre, voi fiind mai finuți după cum se știe și se vede, că nici dacă am vrea să uităm că sunteți mai civilizați decât noi n-am putea, fiindcă așa loseri vocali și cu coada pe sus eu încă n-am văzut. Pace și frăție. Nu ne provocați.


Sursa