Alt subiect pe care activismul editorialist îl bate în piuă în aceste zile este

Alt subiect pe care activismul editorialist îl bate în piuă în aceste zile este ”poporul cu înclinații ceaușiste”, unde singurul culpabil de ascensiunea lui Călin Georgescu este poporul neluminat și tributar ceaușismului. Ete na. În realitate, chestiunea deplânsă nu are fond, ci este doar încă un fonfism de conjunctură, unde ăștia doar scriu litere la kil, din obișnuință, din misiune, din narcisism sau ceva, fiindcă românii și ceaușismul (sau comunismul, sau colectivismul) este un subiect închis pe fond, adică nimeni nu vrea, de fapt, ceaușism, ci doar flutură steagul ceaușismului din incapacitatea de a formula coerent și eficient năduful față de rahaturile și porcăriile politicienilor de azi. De cele mai multe ori, nici nu este incapacitate de exprimare, ci este moromețianism pur, unde românii se exprimă indirect și subtil, în haiku-uri de tipul:
– ”Îți place UE?”
– ”Aș tăia copacul ăla din fundul curții”, tăierea copacului însemnând că omul e sărac, n-are bani să-și dea copilul la școală, taie copacul și vinde lemnul ca să facă rost de bani, asta e urgența, nu ideologia și alte căcaturi. În realitate, românii sunt perfect și profund captivați de consumerism, iar adevărata tragedie națională ar fi să se închidă Mega Image și Lidl. Boala despre care ar trebui să scrie non stop medicii editorialiști este Securismul, o boală a cărei simptome includ Academismul, unde nătărăii primesc diplome pe sponci și acces în funcții care necesită competență, precum făcea PMR în anii 50 cu activiștii care erau puși la conducere imediat după ”Cursul Scurt”. Cazuri de studiu sunt căcălău, începând cu Florin Roman, Ciolacu, Flutur și sfârșind cu Ciucă. Care este implicarea poporului în situația că securismul îl scoate pe un niznai ca Ciucă din anonimat, îl pune să scrie o carte și îl propune poporului ca președinte? Sau pe Ciolacu?
Această boală este infinit mai gravă și mai dăunătoare decât aceea că populimea are nostalgii ceaușiste și apar diverși alți securiști, ca Georgescu, care călăresc aceste nostalgii, iar în cazul lui Georgescu, bine face, fiindcă acela care îi neliniștește pe ciuci, ciolaci, florinromani, fluturi și bolovani, chiar și pentru o secundă, acela este prietenul meu. Așa cum văd eu lucrurile, editorialiștii care ignoră mizeria securistă și caută la popor culpe ideologice, este, fie un orb, fie încă un securist. Mai răsfirați, băieți.


Sursa