Aici, Radu Tudor, robespierul nato, și-a dat arama pe față și a scăpat porumbelul care îi trădează filorusismul sub acoperire. Nu-i nici o rușine. Se mai întâmplă. Uneori, omul care scrie se confruntă cu un fenomen straniu: scrierea scapă de sub controlul scriitorului și începe să se scrie singură ca și cum ar avea o minte a ei. Ceea ce crede scriitorul cu adevărat începe să se scrie, parcă, de la sine, în timp ce ideea pe care intenționa să o scrie inițial dispare ca și cum nici n-ar fi fost. Astfel, apar texte trădătoare care spun fix contrariul a ceea ce voia să spună scriitorul, trădându-i adevăratele gânduri. În cazul lui Radu Tudor, el se căznea să scrie că ceilalți președinți republicani, Reagan și Bush, au scos România la lumină, însă al treilea, Trump, o va băga la loc în beznă. În loc de asta, lui Radu Tudor i-a ieșit la iveală adevăratul său gând, adică regretul că Reagan și Bush au învins comunismul și au băgat România în NATO. Asta-i viața. Dacă tu nu stăpânești scrisul, scrisul te stăpânește pe tine și te face râs atunci când ți-e lumea mai dragă. Eu întotdeauna am zis că adevărații putiniști trebuie căutați printre aceia care strigă cel mai tare ”jos Putin” și au și mass media în spate, nu printre chibiții ca noi, care scriem mai pe emoțional, panseuri efemere, azi ceva, mâine altceva, nu contează, că nu-s consecințe. Deci, atenție la tudorică putinică. Mai are o hâinuță pe sub hăinuță, dar epoleții diferă.
Radu Tudor: ”Doi președinți republicani au avut un rol providențial pentru România: Ronald Reagan, care a învins comunismul și a contribuit la eliberarea României de dictatura lui Ceaușescu, și George W. Bush, care a dat undă verde aderării României la NATO în 2004. După 21 de ani de creștere economică, securitate consolidată și integrare în lumea occidentală, România se confruntă acum cu teama de consecințele periculoase care ar putea veni odată cu un al treilea președinte republican.”
