Adevăratul motiv pentru care masiva mașină de propagandă româno-euroatlantică nu dă rezultate este că îi sugerează poporului român că, de fapt, nu are de ales la aceste alegeri. Numai cine n-are ochi de văzut și niciun neuron de gândit nu poate să observe că statul îi zice poporului 24/7, nenică, n-ai altă alegere în afară de Lasconi! În consecință, în mod rațional sau subliminal, poporul sesizează contradicția: cum se face că tocmai statul care organizează alegerile îmi repetă obsesiv că nu am de ales? Nu mai alegem când sunt alegeri? Și dacă n-am de ales, de ce mai avem alegeri? Oare n-ar trebui ca statul să fie imparțial precum soarele sus pe boltă și să-l lase pe popor să aleagă ce vrea el, că poporul e suveran, urmând ca statul să întregistreze cu recunoștință opțiunea poporului, oricare ar fi aceea, și apoi să se conformeze, zicând, mersi, popor, am luat la cunoștință de alegerea dumitale, opțiunea dumitale este ordin pentru mine, te rog să-mi permiți să purced la îndeplinire? Ba da. De aceea, zic și eu ca ambasadorul american în România, care i-a explicat statului român, ca la proști, că, într-o democrație, alegerile trebuie să conțină și acceptarea faptului că din urnă ar putea ieși și o schimbare, nu doar o neschimbare. Adică, l-a tras de mânecă pe statul bețiv: bă, vezi că ești beat. Dar și-a revenit statul? Nu. Atunci, hai, du-te la culcare, statule, că ești muci. Altul la rând.
Sursa