Meșterul Manele: The Aftermath. Adică, după bătălia pe care am pierdut-o, sau mai exact, după ce ne-au tras-o. Nu, nu DIICOT-ul l-a bușit pe Meșter și l-a dat afară de pe toate platformele de streaming, ci bulangii, adică oameni ca noi, doar că ei nu sunt bulangii din când în când, ca omul normal, ci non stop. Troli. Mulțumim, bulangiilor. Cu ocazia acestui test de rupere și la rupere, am devenit mai puțin naivi (nu de tot, că puțină naivitate e bună) și, mult mai important, am simțit cum ar fi dacă mâine ăștia ar trage heblul și tot ceea ce azi ni se pare normal ar deveni interzis și ilegal. Nasol sentiment, să vezi că muzica lu’ Meșteru’ devine muzică de sertar și mi-o ascult doar io acasă, noaptea, în bucătărie, stând în maieu la masa acoperită de mușama, cu căștile pe urechi și cu o sticlă de săniuță în față. Am devenit încă și mai recunoscător pentru audiența aia, atâta câtă e, juma de milion de oameni care ascultă Meșterul în fiecare lună, doișpe-cinșpe mii de ore de audiție. Nu e mult. Sunt manele care fac cifrele astea într-o zi, pentru cine nu e hârșit în măruntaiele YouTube. Dar atâta câte e, e imens față de zero – și vă mulțumesc tuturor. Datorită trolilor, am înțeles că puțin e mai mare ca nimic. Meșterul Manele va reveni curând pe streaming, deși nu cred că prin același distribuitor. Între timp, suntem mai departe pe radioul nostru (link în comments) iar această mizerie trolească m-a hotărât să dau drumul și la TV. Ezitam, dar greșeam. Vorba bețivului care vine noaptea spre casă mergând pe șinele de tren, trenul apare, îl fluieră, ăsta se sperie de-i sare inima din piept și când ajunge acasă, nevastă-sa îi pune de-un ceai, ceainucul fluieră, bețivul ia ceainicul și dă cu el de pământ zicând: ăștia trebuie stârpiți de mici. Deci, mersi, trolilor, SVFÎG. În primă audiție aici, pe Facebook, ca un ”marked safe”, adică Meșterul este, totuși, aici, piesa de ieri, una dintre acelepiese marca Meșterul Manele care îi înnebunește pe troli. Foarte bine.
