Mâncare și utilități ieftine, plus chirii mici, acestea sunt cele trei condiții

Mâncare și utilități ieftine, plus chirii mici, acestea sunt cele trei condiții suficiente și necesare pentru ca educația românească să înflorească și să sporească. Să nu ne mai pierdem timpul cu alde David și alți mameluci încoțopeniți într-o birocrație autosuficientă și stupidă, nu ai decât să te uiți la ei și devine clar într-o clipă că din ăștia n-are cum să iasă educație, este psihic, fizic și conceptual imposibil. Traiul scump este acela care omoară educația din fașă și el este singurul și marele producător de analfabetism funcțional, deoarece afectează în primul rând familiile cu copii, unde părinții trag greul și lasă educația pe seama bunicilor, cine îi mai are. Din acest punct de vedere, austeritatea impusă de statul incompetent, corupt și mafiot via Bruxelles este inamicul numărul al educației, fiindcă restrânge încă și mai mult marja de bani și timp a părinților, care ajung să sacrifice tot ce nu este absolut necesar pentru a face față traiului, ca de pildă educația de acasă. Ăștia pot încerca să reformeze Educația în toate felurile, este vax, fâs și pleosc, singurul fel în care putem avea educație (și cultură, că sunt legate) este reducerea drastică a costurilor pentru traiul de bază, astfel încât omul să nu mai trudească exclusiv pentru a-și plăti angaralele și să îndrăznească să mai și ridice capul dintre facturi. O oră-n plus alături de copii, acasă, este o oră pe care din ce în ce mai puțini părinți o au. O carte, un teatru, o liniște, acestea sunt lucrurile pe care dan-bolojenismul progesist globalist le-a furat și le fură din casele familiștilor eromâni din secunda unu în care au venit la conducerea statului. Dacă ar fi să mai vorbim și de natalitate, mai bine tăcem, că ajungem să ne amărîm noi, în timp ce tăietorilor de șanse și de vieți li se rupe suveran. Mie îmi pare rău când îi văd pe sindicaliștii din educație că fac greve pentru ”respect” și alte bunuri aflate în imanent. Ar trebui să fie pragmatici la sânge și să ceară bani. Întâi banii și pe urmă principiile. Iar familiștii ar trebui să li se alăture, ca primii educatori ai copiilor și primii care sunt nevoiți să scadă nivelul educației de acasă. Oare există un sindicat al familiștilor? E o profesie. Una grea. Familiștii au drepturi. Mai exact, aveau, că s-au șters progresiștii europeniști cu ele la cur. Sper că erau scrise pe șmirghel.


Sursa