Alt lucru pe care l-am observat a fost acela că mass media românești nu au folos

Alt lucru pe care l-am observat a fost acela că mass media românești nu au folosit deloc această abundentă sursă de știri și informații care este numeroasa comunitate de ucraineni din România. Acești tineri refugiați, mulți cu familii și copii, sunt, efectiv, peste tot în București, deci se află la îndemâna reporterilor și poate că ar putea oferi perspective intersante, omenește vorbind, despre războiul din țara lor, precum și despre felul în care ei văd viitorul Ucrainei. N-ar strica. În acest moment, la noi, concluziile sunt deja trase, opiniile românilor sunt formate și românii sunt destul de net divizați, așa încât orice ar reieși dintr-o astfel de investigație nu mai poate disloca judecăți și prejudecăți bătute-n cuie, blindate chiar. Jumătate dintre români cred că Ucraina ar trebui să lupte până-n pânzele albe, cealaltă jumătate crede că ar Ucraina ar trebui să cedeze Donabasul Rusiei, să se țină departe de NATO și să trăiască în pace, înghițind gălușca, pe ideea că geografia este destin, adică n-ai încotro când ești în proximitatea unei superputeri, că și SUA ar fi invadat nordul Mexicului dacă nordul Mexicului ar fi avut fantezia să ceară alipirea la Federația Rusă. Deci, o astfel de investigație nu ar răsuci opinii și ar dezechilibra taberele baricadate în convingeri ferme, ci doar ar nuanța acele convingeri, completând geopolitica nemiloasă cu o foarte necesară perspectivă umană. Sigur, nu sunt toți refugiați, mulți dintre ei sunt ”refugiți”, adică au ales să fugă de înrolare și să-și salveze pielea înainte să-și salveze țara, însă nu pe o logică a trădării, ci dimpotrivă, pe o logică a omului obișnuit, prins sub vremuri, o logică folosită de-a lungul timpurilor chiar și de evrei, unde țara nu este legată de glie, țara este poporul și, pe cale de consecință, strămutarea poporului mută țara acolo unde este poporul, nu desființează țara. Altfel zis, dacă Ucraina, Doamne-ferește, piere, ea poate continua să trăiască mai departe tocmai prin acești refugiați, care, salvându-și pielea, își salvează țara. Ca om înclinat mai degrabă spre contemplație decât spre afiliație, care caută omenescul firav pe sub narativele de piatră ale autorităților, mi-ar plăcea să văd că, sub masiva înrolare a presei, presa rămâne presă, jurnalistul-jurnalist și că oamenii caută, în final, alți oameni, nu ultimele ordine venite de la comandamentul presei. În încurajarea unui astfel de proiect, pun la dispoziție observațiile mele nemijlocite din aria de acoperire a supermarketului: atât refugiații, cât și refugiții, cumpără ca și noi, pâine, apă, lapte, brânză, ouă, carne, legume și fructe. Ca și noi, unii au mașini mai bengoase, alții nu. Ca și noi, stau pe telefoane ca tâmpiții, nici mai mult, nici mai puțin. Unii cumpără mici. Nu ascultă manele. Alții cumpără de la Berezka, care Berezkă este un magazin cu produse rusești care este antiputinist și aduce produse rusești din Ucraina. Din fericire, refugiații nu prea cumpără țâri uscați, așa că nu mă afectează personal. Nu mi s-a întîmplat să nu găsesc țâri. Alt pont de presă din zona de cancan: ucrainencele sunt cam rasiste și nu prea se combină cu români. Dar am auzit că n-au grețuri la ruși. O fi limba.


Sursa