Așa cum văd eu lucrurile, Lasconi reprezintă opțiunea pentru continuitatea unui sistem politic nefast pe care poporul l-a sancționat deja, mai întâi prin ani de silă și îndârjire mută, iar apoi prin vot. A fost sancționat pentru corupție, gulgutism și aroganță – și nu o dată, ci de două ori. Mi s-ar părea normal ca să fie sancționat și a treia oară. Aller guten Dinge sind drei. Se zice că poporul nu se înșeală niciodată. I beg to differ. Din observațiile mele, poporul are dreptate întotdeauna și, simultan, greșește întotdeauna, iar Iohannis, Băsescu, Constantinescu și Iliescu sunt aici ca să dovedească exact asta. Și cum ar putea fi altfel dacă sistemul, adică exact răul pe care poporul îl vrea înlăturat, este acela care scoate în față următorul candidat, într-un ciclu nesfârșit de alegeri mereu ”cruciale”? Geniul sistemului, căci și el este genial, deoarece provine tot din popor, este că îți sugerează cum să ieși din lac, însă nu-ți spune și că vei cădea iar în puț. Mai exact, în puță. Poporul a observat corect că sistemul și-a făcut din euroatlantism un gard vopsit, în spatele căruia leopardul minte și fură nestingherit, ca-n junglă. De aceea, sistemul, cu Lasconi în frunte, îi tot dă înainte cu apărarea gardului. Doar că poporul a devenit curios și acum ține morțiș să afle ce-i în spatele gardului. Va câștiga poporul în demersul său legitim, un demers nu atât întru răzbunare, cât întru curiozitate, asemenea unui loser asumat care știe că nu câștigă niciodată, însă mai dă cu zarul o dată, din pur viciu, doar ca să vadă cum pierde? Eu sper că da. Lasconi reprezintă conformismul, vaccinismul, botismul și sătrăițismul, pe scurt, o nouă vopsea pe același gard. Georgescu reprezintă măcar nițel deranj pentru all of the above. Pentru acea câtime de deranj m-aș risca să văd cum pierd pe mâna lui Georgescu. În fond, nouă ne țâțâie de trei decenii și jumătate. Ce-o să fie dacă îi va țâțâi și sistemului măcar cinci ani? Fiindcă, în aceste zile, am văzut cum face sistemul când se teme – și îmi place. Mai vreau.
Sursa