Ceea ce a făcut PSD/PNL/USR în mass media în săptămâna 27 noimebrie-1 decembrie

Ceea ce a făcut PSD/PNL/USR în mass media în săptămâna 27 noimebrie-1 decembrie nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce făcea PNL-ul în vremurile interbelice de tristă amintire ale lui Brătianu ăl’ mic și ăl’ mare, când toată mass media din rural era jandarmul și primarul, adică niște Gâdea & compania care mergeau dn casă-n casă și îi amenințau pe săteni că dacă nu votează cu cine trebuie vor avea probleme, cu jandarmul care oferea și demo-uri, cu ocazia unor țărani mai rezistenți la liberalism. Nefiind fan AUR sau Georgescu (în afară de situația că sunt fanul by default al acestui Georgescu, adică, fanul meu) observ într-un mod rezonabil de detașat că scorul obținut de AUR într-o mass media în mod brutal ostile (probabil și penale, dacă ar fi justiție în România) este un scor fabulos de bun. Când televiziunea care te înjură și te demonizează 24/7, dimineața, la prânz și seara, face audiențe record, iar tu, ca partid, ieși din urne suflând în ceafa PSD-ului și aruncându-l pe PNL pe locul enșpe, zic că poți să-ți înfigi în piept o medalie, chiar și dacă medalia ar fi doar un capac de bere scumpă. Doar și gândul că dacă mass media își vedea de treabă și dădea știri, în loc de mesaje non-stop anti-AUR și anti-Georgescu timp de-o săptămână, AUR ar fi luat fața PSD-ului, partidul care joacă azi rolul PNL-ului din interbelic, merită măcar să contempli, pe viitor, posibilitatea de a vota mai degrabă un partid care vrea să fie mai degrabă pro-România decât pro-Europa, deși câștigătorii acestor parlamentare zic că ar fi același lucru. Nu este, iar ponderea capitalului ne-local în economie este dovada cea mai bună. Că dacă nu ne-am uita la mărimea capitalului în capitalism, la ce altceva să ne uităm? Însă rețin două lucruri. Primul, că suveraniștii sunt la fel de nehaliți ca și toți ceilalți, fiindcă incapacitatea lor de a-și desemna o strategie comună și, Doamne-ferește, lideri comuni, a dus la situația în care avem cinci șefi și, de rest, pulime, unde cu toți se țin cu greu ca să nu se înjure între ei. Al doilea, că nu poți să continui să-ți faci campanie oferind muniție adversarilor, sub formă de tâmpenii pe care le-ai zis sau le-ai făcut la un moment dat, în speranța că vei atrage câțiva bizari care oricum te uită sau te vând dacă apare oportunitatea. Pe scurt, în condițiile unei halucinant de mari lipse de disciplină și coeziune, suveraniștii au învins la parlamentare, chit că victoria înseamnă să fii al doilea . Rămâne ca să decidă, ei între ei, pe cine au învins.


Sursa