Între Colectiv și Lacul Morii este doar o diferență de magnitudine a tragediei, în rest, criminalul care a ucis șaizecișipatru de oameni la Colectiv este același cu cel care-a asmuțit câinii pe Ana Oros: statul român. Mixul fatal de interlopie statală, incompetență administrativă, șpagă, birocrație, incultură, neomenie cronică și bagpulism atroce, cu un generos adaos de miserupism cetățenesc, acesta este criminalul în serie care a decimat și decimează populația. Dar cel mai înnebunitor lucru este blândețea și pasivitatea cu care reactionăm atunci când mor dintre ai noștri. Nu știm să rupem uși, să intrăm peste criminal și să-i dăm capete în gură până-i facem fața pizza. Nu ne-adunăm într-o poteră ad-hoc, să-i hăituim pe asasinii semenilor noștri până îi ambuscăm într-o râpă, le rupem picioarele și îi lăsăm acolo ca să-i mănânce ciorile. Situația că mor doar dintre ai noștri încă nu ne-a electrocutat într-o revelație răzbunătoare. Tâmpiți ce suntem. Ei ne omoară și noi ridicăm ochii înlăcrimați tot către ei, cerșind asasinilor să îi prindă pe asasini. Unii zic, păi da domle, fiindcă criminalul este difuz, nu este o singură persoană, s-o prinzi și să îi rupi capul, ci sunt zeci de persoane care au greșit cu puțin, nimic grav, doar că acel puțin s-a adunat, s-a înmulțit și a crescut până a devenit o tragedie care a lovit în primul om care trecea întâmplător pe-acolo. Pe cine să acuzi și să pedepsești atunci când toți sunt vinovați? Răspunsul e simplu. Când nimeni nu-i de vină, răspunde șeful. Deci, Vlăduț, presa, oengiștii, hai, repede, un film, un Oscar. Jos Ponta.
Sursa